Rezoluțiunea și rezilierea contractelor

Introducere

Lucrarea abordează noţiunile de rezoluţiune şi reziliere în materia contractelor.

Rezilierea şi rezoluţiunea sunt două pârghii legale ce oferă posibilitatea de a înceta contractul şi a minimaliza daunele suferite.

Art. 942 Cod civil defineşte contractual ca fiind ,,acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic”.

O altă definiţie a contractului: „prin contract se înţelege acordul de voinţă între două sau mai multe persoane, prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii, adică un raport juridic de obligaţii” şi, în sfârşit, potrivit altor autori, „contractul este acordul de voinţă care dă naştere, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii”.

Contractul este considerat mai degrabă ca întâlnirea voinţelor în vederea producerii efectelor juridice sau, într-un sens mai larg, contractul apare ca o declaraţie de intenţie susceptibilă de a produce efecte juridice sau ca o promisiune obligatorie, chiar fără acceptare.

În raport de conţinutul lor, contractele se clasifică în contracte unilaterale şi contracte bilaterale (sinalagmatice).

Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la obligaţii numai în sarcina unei părţi.

Potrivit art. 944 Cod civil „ contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane, fără ca acestea din urmă să se oblige.”

Contractul bilateral (sinalagmatic), după definiţia dată în art. 943 Cod civil, este acel contract în care părţile se obligă reciproc una către alta.

Acest tip de contract se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor.

Contractul bilateral (sinalagmatic), după definiţia dată în art. 943 Cod civil, este acel contract în care părţile se obligă reciproc una către alta.

Acest tip de contract se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor.

2.Rezoluţiunea contractului

Prin rezoluţiune se înţelege desfiinţarea, pe cale judiciară sau conventională, a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, în cazul în care nu se îndeplinesc, în mod culpabil, obligaţiile asumate prin convenţie, desfiinţare care produce efecte retroactive.

Termenul de rezoluţiune este expres utilizat in dispoziţiile art.1320,1365,1366 şi 1368 Cod civil.Deseori in Codul civil sunt folosiţi alţi termeni pentru a desemna rezoluţiunea.

Termenul desfiinţare este folosit in art.1021 Cod civil,iar in art.1320 si 1365 Cod civil in loc de rezoluţiune se foloseşte termenul stricarea vanzarii sau a contractului.

Din cele expuse mai sus definim rezoluţiunea ca fiind o sancţiune a neexecutării culpabile a uneia dintre obligaţiile care-şi servesc reciproc de cauză, izvorâtă dintr-un contract sinalagmatic cu executare imediată, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia existentă anterior încheierii sale, fie pe cale judiciară, la cererea părţii care şi-a executat obligaţia, fie pe cale convenţională, când părţiile stipulează de comun acord desfiinţarea contractului pentru neexecutare.

Deci, rezoluţiunea judiciară constituie regula, iar rezoluţiunea convenţională, excepţia.Ori

de câte ori nu există o clauză sau o convenţie rezolutorie, îşi va găsi aplicarea rezoluţiunea judi-ciară.

2.1 Rezoluţiunea judiciară

Rezoluţiunea se poate cere si pe cale judiciară, in acest caz fiind vorba, de fapt, tot de o reziliere voluntară, ca urmare a exprimarii voinţei unilaterale a uneia dintre parţi.

Rezoluţiunea judiciară este reglementată in Codul civil la art.1020 si 1021.