Recunoasterea, Garntarea și Ocrotirea Drepturilor Civile

Definirea dreptului subiectiv civil:

O definitie legala a notiunii de drept subiectiv civil nu exista in dreptul nostru.In legile civile intalnim doar unele definitii pentru anumite drepturi subiective ca,de exemplu ,in art.480 din Codul Civil privind drepturile de proprietate care este  dreptul ce are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut,insa in limitele determinate de lege.Aceasta sarcina i-a revenit doctrinei civiliste care a definit in tara noastra aceasta notiune mai mult sau mai putin identic. Esenta definitiei dreptului subiectiv consta in aceea ca exprima posibilitatea subiectului activ,recunoscuta de normele dreptului obiectiv civil,in virtutea careia acesta poate avea ,in limitele determinate de lege, o anumita conduita si poate pretinde subiectului pasiv sa aiba o conduita corespunzatoare  adica sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva - iar la nevoie sa apeleze la forta coercitiva a statului.

Din definitia data rezulta ca elementele definitorii ale dreptului subiectiv civil sunt :

- posibilitatea legala a subiectului activ.

- iar pe acest temei el poate avea o anumita conduita,putand pretinde o conduita corespunzatoare de la subiectul pasiv si poate apela la forta coergitiva a statului,solicitand sprijinul acestuia.

Un exemplu din domeniul drepturilor reale ni-l ofera dreptul la proprietate,in virtutea caruia titularul dreptului subiectiv civil (proprietarul),conform dreptului obiectiv (art.480 si urm. C.civ.),poate sa foloseaca bunul,sa-i culeaga fructele si sa dispuna de el,in limitele stabilite de lege, cerand totodata tuturor celorlalte persoane sa se abtina de la tulburarea dreptului sau subiectiv . Un alt exemplu,de data asta din domeniul drepturilor de creanta ,este posibilitatea legala a creditorului unui contract de imprumut de a cere persoanei imprumutate sa ii returneze bunul imprumutat,apeland la nevoie,la sprijinul statului.

Drepurile subiective civile sunt determinat de interesele si nevoile recunoscute ale persoanelor si exprima conduita posibila a titularilor de drepturi,in limitele determinate de stat prin norme juridice.Exercitarea normala,in limitele legale, a drepturilor subiective civile este garantata de stat, iar realizarea lor nelegala(dincolo de regulile stabilite de regulile de conduita) este sanctionata tot de stat.

Dreptul subiectiv civil (ca posibilitaea unei conduite si masura a acesteia) nu se confunda cu efectiva punere in valoare a acestei posibilitati;dreptul subiectiv nu este deci identic cu insasi conduita persoanei .

Dreptul subiectiv ia nastere in temeiul actului sau faptului juridic si exista prin simpla recunoastere a posibilei conduite. Uneori insa dreptul subiectiv este mai mult decat o simpla posibilitate a unei anumite conduite, el implicand si obligatia exercitarii ei efective,nefiind permisa renuntarea la aceasta posibilitate. De exemplu, dreptul de proprietate asupra unui teren agricol implica si obligatia de a-l folosi efectiv potrivit destinatiei sale economice.

Teorii privind drepturile subictive civile:

In doctrina juridica au fost formulate unele teorii privind drepturile subiective,ce pot fi raportate si la cele civile.

Teoria dreptului natural sustine ca astfel de drepturi sunt ale omului, sunt rationale si corespunzatoare ideii de dreptate si echitate. Se considera ca dreptul subiectiv este autonom fata de dreptul obiectiv,care nu trebuie sa influenteze primul.Principalii sustinatori ai acestei teorii sunt Spinoza si J. J. Rousseau.

Teoriile nagativiste au fost formulate de Duguit si Kelsen in 2 variante: a scolilor obiectiviste si a celor normativiste si au negat existenta dreptului subiectiv,care este lipsit de orice semnificatie juridica.

Teoria vointei se refera la continutul dreptului subiectiv . Acest drept se poate afisa ca o putere de vointa,permitand persoanei sa pretinda alteia o alta conduita determinata,sau ca o suveranitate de vointa,dand titularului posibilitatea de a crea,modifica sau stinge drepturi pe care le are.

Teoria interesului sustinuta de Ihering arata ca dreptul subiectiv este interesul juridiceste ocrotit.

Teoriile eclectice,sustinute de Jellinek si Michoud,afirma ca dreptul subiectiv este alcatuit atat din interesul,cat si din vointa titularului sau,urmarind concilierea teoriei interesului cu cea a vointei.