Procedura ordonanței președințiale

Procedura ordonanței președințiale este o procedură specială prin care se pot lua măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere , pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara , precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Această procedură a fost introdusă în legislația noastră cu ocazia modificării Codului de procedură civilă din 1865 în anul 1900. Procedura a fost preluată din dreptul francez, unde ordonanța se pronunța de către președinte, pe baza unui referat scris asupra piedicilor întâlnite, întocmit de organul de executare sau chiar de partea interesată , care întâmpina dificultăți în executarea silită a dreptului său înscris în titlu executoriu. Tocmai de aceea, în literatura și în practica judiciară mai veche se folosea și denumirea de „ordonanța de referee”. Deși ordonanța nu mai era un atribut exclusiv al președintelui instanței nici în vechea reglementare, legiuitor a păstrat terminologia tradițională și în reglementarea actuală, aceasta judecându-se de către instanța obișnuită.

Trăsături specifice ale ordonanței președințiale

- Este o procedură specială de judecată care poate fi anterioară deschiderii judecării în fond a litigiului sau incidentă unei judecăți de fond.

- Este o procedură rapidă de judecată astfel încât: în anumite situații ordonanța poate fi dată și fără citarea părților; întâmpinarea nu este obligatorie; pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore; motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare; ordonanța este supusă apelului, în termen de 5 zile, termen care curge, după caz, de la pronunțare sau de la comunicare

- Ordonanța prezintă autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o , dar nu are autoritate de lucru judecat cu privire la cererea privind fondul dreptului.

- Ordonanța este vremelnică și executorie de drept.

Condițiile ordonanței președințiale

1. Urgența

Urgenta trebuie sa existe pe tot parcursul judecatii, nu exclusiv la data introducerii cererii. Aceasta va fi apreciată de către instanţă în raport cu situaţia existentă în momentul judecării cererii de ordonanţa preşedinţială.

În cuprinsul art. 997 alin. (1) C.pr.civ., care enumeră exemplificativ măsurile ce pot fi caracterizate drept urgente, respectiv cele adoptate pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. Deși aceste elemente se dovedesc, adesea, suficiente pentru a fundamenta hotărârea, instanțele se raportează, frecvent, și la elemente precum natura măsurii solicitate, timpul scurs de la momentul apariției situației litigioase și cel al promovării cererii de chemare în judecată, dar și la situația de fapt expusă de părți din perspectiva rezolvării pe care ar aduce-o măsura provizorie solicitată.

2. Aparența de drept

Legiferată la art. 996 alin. (1) C.pr.civ., s-a reținut că această condiție trebuie analizată în mod prioritar de către instanță, aceasta din urmă fiind ținută să nu dispună nicio măsură provizorie până ce nu iși crează convingerea că în favoarea reclamantului există “aparența de drept”. În sensul art. 997 C.pr.civ., existența dreptului la un prim și sumar nivel de aproximare.