Probă prin declarația părților - interogatoriul-mărturisirea

INTRODUCERE

Dreptul civil este acea ramura a dreptului privat care însumeaza totalitatea normelor ce reglementeaza conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice, precum si raporturile patrimoniale si cele personale dintre acestea.

Dreptul civil îsi aduce un important aport la apararea si consolidarea proprietaatii, dar si la garantarea efectiva a drepturilor subiective, prin transformarea raporturilor patrimoniale si a celor personale în raporturi juridice civile.

Pentru garantarea hotarârilor juste în materia dreptului civil, instanta de judecata este obligata sa ia în considerare toate faptele si împrejurarile aflate în legatura cu procesul judecat. Aceasta atenta luare la cunostinta este menita sa asigure stabilirea adevaratei situatii de fapt.

Probele sunt clasificate, în functie de mai multe criterii:

- dupa cum se administreaza în fata instantei sau în afara ei, probele pot fi judiciare si extrajudiciare;

- dupa natura lor, probele se clasifica în probe materiale si personale. Probele materiale sunt lucruri concrete care dovedesc raportul dedus judecatii sau contribuie la dovedirea lui. Probele personale sunt fapte ale omului, care pot fi: pozitive (declaratii orale sau înscrisuri), negative sau de abtinere (ascunderea sau distrugerea unui înscris sau lipsa unui interogatoriu), de rationament (ca în cazul prezumtiilor legale si al celor simple).

- dupa caracterul original sau derivat, probele sunt primare (imediate, nemijlocite) care implica un raport nemijlocit între proba si fapt si probe secundare (mediate, mijlocite) care provin din a doua sau a treia sursa.

- dupa modul în care judecatorul percepe faptele, probele se împart în probe constând în rezultatul perceperii personale a faptelor de catre judecator (cercetarea la fata locului) si probe constând în perceperea faptelor de catre alte persoane (dispozitia martorului)

- dupa cum faptul probator duce sau nu direct la stabilirea faptului principal, probele pot fi directe (cele care dovedesc prin ele însele raportul dedus judecatii) si indirecte (cele care dovedesc un fapt vecin ti conex, din a carui cunoastere se trage concluzia existentei raportului juridic litigios).

CONVENTII ASUPRA PROBELOR

Prin conventii asupra probelor se înteleg acele acorduri de vointa prin care partile se abat, deroga, de la normele legale ale probatiunii judiciare, fie anterior unui proces, fie în cursul unui proces civil.

Desi nu exista o reglementare oficiala a acestei materii, exista totusi izolat o dispozitie legala în Codul civil, art.1191, al. 3, in acest sens.

Stabilirea starii de fapt are în vedere mijloacele de proba.