Actul juridic civil Prin actul juridic civil se intelege o manifestare de vointa facuta cu vointa de a produce efecte juridice - de a naste, stinge sau modifica un raport juridic civil concret. Elementele definitorii actului juridic civil, sunt: - prezenta unei manifestari de vointa (care sa provina de la un subiect de drept civil, persoana fizica sau juridica); - manifestarea de vointa trebuie exprimata prin intentia de a produce efecte juridice civile; Aceasta trasatura diferentieaza actul juridic civil de faptul juridic civil (care se savarseste fara intentia de a produce efecte juridice civile, efecte care se produc insa in puterea legii). - efectele juridice urmarite ( la manifestarea vointei pot consta in nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret. Prin aceasta trasatura, actul juridic civil se diferentieaza de actele juridice din alte ramuri de drept. Expresia "act juridic civil", "act juridic" sau pur si simplu notiunea de "act", se intrebuinteaza cu doua sensuri: - manifestare de vointa pentru a produce efecte juridice civile ( operatiune juridica- "negotium juris"); - inscrisul constatator al manifestarii de vointa ( suportul material - "instrumentum probationis" ). EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Scopul pentru care se incheie un act juridic este, prin definitie, tocmai producerea de efecte juridice. Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care acesta da nastere, pe care le modifica sau le stinge. Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii, in functie de care se stabileste cum si fata de cine se produc aceste efecte: principiul fortei obligatorii, principiul irevocabilitatii si principiul relativitatii. 1. Principiul fortei obligatorii Principiul fortei obligatorii este definitii in art. 969 alin. 1 din Codul civil, conform caruia "Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege". Asadar, principiul fortei obligatorii reprezinta, in fond, reflectarea in plan juridic a obligativitatii respectarii cuvantului dat. In ceea ce priveste actele bilaterale sau multilaterale (contractele), acest principiu se exprima si prin sintagma "contractul este legea partilor". Ele trebuie sa execute intocmai obligatiile pe care, in deplina libertate, si le-au asumat contractual. Libertatea contractuala presupune posibilitatea partilor de a incheia orice contract, in functie de interesele lor, si de a conferi contractului incheiat orice continut doresc, in limitele prevazute de lege. Pe langa considerentele de ordin moral, principiul fortei obligatorii este impus de necesitatea asigurarii stabilitatii raporturilor juridice generate de actele juridice civile si, prin aceasta, a sigurantei circuitului civil. Exceptiile de la principiul fortei obligatorii a actului juridic civil sunt acele situatii in care efectele actului nu se produc asa cum au intentionat partile la incheierea lui si asa cum s-au inteles; aceste efecte sunt fie mai restranse, fie mai intinse decat cele prevazute si dorite de parti. Constituie cazuri de restrangere a fortei obligatorii acele ipoteze in care actul juridic civil inceteaza inainte de termen, din cauza disparitiei unui element al sau. Spre exemplu: - incetarea contractului de mandat prin moartea sau insolvabilitatea uneia dintre parti; - desfiintarea contractului de locatiune ca urmare a pieirii lucrului. In astfel de situatii executarea contractului nu mai poate continua din motive obiective, independente de vointa partilor. Constituie cazuri de extindere a fortei obligatorii acele ipoteze in care actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege sau cazul suspendarii efectelor actelor cu executare succesiva, ca urmare a unui caz de forta majora. Spre exemplu, printr-un contract de prestari-servicii, prestatorul s-a angajat la zugravirea unei case, lucrare ce trebuie finalizata in decurs de o luna de la incheierea contractului. Dar, daca un caz de forta majora a impiedicat lucrul pentru o saptamana, contractul se va prelungi (desi partile n-au dorit-o) cu inca o saptamana.
CRISTIANA TURIANU Drept civil . p 12-12- CAP II ACTUL JURIDIC CIVIL BELEIU, Gh. Drept civil roman. Introducere in dreptul civil roman. Subiectele dreptului civil roman, Bucuresti, Casa de Editura si Presa "Sansa" S.R.L., 1994, p. 166 - 177; BOROI, G. Drept civil. Teoria generala, Bucuresti, Editura ALL, 1997, p. 153 - 171; UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea generala, Bucuresti, Editura ALL - BECK, 1999, p. 148 - 15; MURESAN, M. Drept civil. Partea generala, Cluj - Napoca, Editura Cordial Lex, 1994, p. 175 - 190; URS, I. ANGHENI, S. Drept civil. Partea generala. Persoanele, Bucuresti, Editura Oscar Print, 1998, p. 148 - 157. DEAK, F. Tratat de drept civil. Contracte speciale, Bucuresti, Editura Actami, 1998, p. 268 - 291; 378 - 406; COSMA, D. Teoria generala a actului juridic civil, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969, p. 417 - 433; COJOCARU, A. Drept civil. Partea generala, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2000, p. 251 - 270; TAMAS, T. Unele consideratii referitoare la revocarea unilaterala a contractelor, in revista "Dreptul", nr. 12/1999, p. 52 - 58.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).