Posesia

Pentru a examina problema posesiei ca mijloc de dobandire a proprietatii, consideram ca fiind necesara definirea prealabila a dreptului de proprietate, a continutului si caracterelor acestui drept, precum si a modurilor generale de dobandire a proprietatii.

1.Definitia dreptului de proprietate

PROPRIETATEA este, atat in sens economic cat si juridic, expresia suprema a accesului oamenilor la posesia, folosinta si dispozitia bunurilor. Fiind atat de importanta, proprietatea a constituit de-a lungul secolelor obiectul unor inflacarate controverse, teorii si conceptii economice, politice, filosofice, religioase si juridice.

In decursul timpului s-au cristalizat doua curente importante: primul reprezentat de sustinatorii proprietatii colective, cel de-al doilea reprezentat de sustinatorii proprietatii private. Ambele curente si-au pus amprenta asupra doctrinei juridice si a activitatii de elaborare a normelor juridice.

In codurile civile adoptate mai tarziu, definitiile dreptului de proprietate sunt formulate in asa fel incat sa se sublinieze atributele din continutul acestui drept si sa se stipuleze ca aceste atribute pot fi exercitate numai in conformitate cu legea si sunt subordonate binelui comun.

Art. 480 din Codul civil roman prevede ca : ,,Proprietatea este dreptul pe care il are cineva de-a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege".

Definitia Codului civil poate fi considerata incompleta deoarece, desi porneste de la continutul juridic al dreptului de proprietate, trece cu vederea faptul ca, in realitate, o serie de atribute ale dreptului de proprietate sunt exercitate de o alta persoana decat proprietarul in temeiul unor drepturi reale - derivate din dreptul de proprietate (uzufructarul, superficiarul, etc).

Si atunci, pe buna dreptate, se naste intrebarea care este deosebirea dintre proprietar si celelalte persoane care exercita unele sau cvasitotalitatea atributelor dreptului de proprietate?

Raspunsul a fost dat in literatura juridica de specialitate. Astfel, spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiasi bun, proprietarul exercita atributele juridice ale dreptului de proprietate in putere proprie si in interes propriu.

Proprietarul exercita atributele dreptului sau in putere proprie, pana cand celelalte persoane exercita aceste atribute in puterea proprietarului care le-a constituit dreptul subiectiv, ce le apartine, asupra bunurilor sale.

In al doilea rand, proprietarul exercita atributele dreptului de proprietate in interesul sau propriu.

Asa fiind, dreptul de proprietate poate fi definit ca fiind acel drept care confera titularului atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita in plenitudinea lor, in putere proprie si in interesul sau propriu, cu respectarea normelor juridice in vigoare.

2.Caracterele dreptului de proprietate

Dreptul de proprietate are mai multe caractere:

a)Absolut si inviolabil.

Este absolut deoarece este recunoscut titularului in raport cu toti ceilalti, care sunt obligati sa nu faca nimic de natura a-l incalca. Acest drept este, deci, opozabil erga omnes.

Este inviolabil deoarece nu poate fi incalcat de nimeni, cu doua exceptii: exproprierea pentru utilitate publica in conditiile legii si folosirea subsolului pentru lucrari de utilitate publica.

b)Deplin si exclusiv.

Este deplin pentru ca confera titularului sau plena potestas, adica toate cele trei atribute: posesie, folosinta si dispozitia.

Este exclusiv pentru ca atributele acestui drept sunt independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv (cu exceptia dezmembramintelor dreptului de proprietate - uz, uzufruct, etc).

c)Perpetuu si transmisibil.

Prin perpetuitatea dreptului de proprietate se intelege ca este nelimitat in timp si dureaza atata vreme cat exista bunul care face obiectul sau. El nu se pierde prin neuz.

Este transmisibil pentru ca dreptul de proprietate poate fi transmis prin acte intre vii, in conditiile legii, iar transmiterea lui este obligatorie pentru cauza de moarte (inter vivos si mortis causa).

3. Structura dreptului de proprietate

Din punct de vedere al structurii dreptului de proprietate distingem:

a)Dupa subiectele dreptului de proprietate:

- Dreptul de proprietate al persoanelor fizice;

- Dreptul de proprietate al persoanelor juridice;

b)Dupa cum dreptul de proprietate este afectat sau nu de modalitati:

- Dreptul de proprietate pur si simplu;

- Dreptul de proprietate afectat de modalitati (proprietatea comuna, rezolubila, revocabila, anulabila);

c)Dupa regimul juridic:

- Dreptul de proprietate publica;

- Dreptul de proprietate privata;

d)Dupa modurile de dobandire:

- Dreptul de proprietate dobandit prin acte juridice si prin fapte juridice;

- Dreptul de proprietate dobandit in raporturile dintre vii si cel dobandit pentru cauza de moarte;