Perimarea se infatiseaza ca o sanctiune ce se rasfrange asupra intregii activitati judiciare fiind determinata de lipsa de staruinta a partilor in solutionare litigiului. Solutionarea cu promptitudine a raporturilor litigioase dintre parti este o finalitate a activitatii judiciare, reclamantul urmarind si el prin exercitarea actiunii civile o solutionare grabnica a procesului civil. Se poate deduce, asadar, ca interesul general cat si interesul partilor ar trebui sa coincida in sensul ca ambele sa reclame solutionarea rapida a raporturilor litigioase deduse judecatii. In orice caz, interesul unei optime administrari a justitiei este neindoielnic mai presus de interesul partilor. Daca procesele civile s-ar prelungi in mod nejustificat, ca urmare a ramanerii lor in nelucrare, activitatea organelor judiciare ar fi considerabil ingreunata. Intocmai acestei necesitati de solutionare prompta a litigiilor civile si restabilire a ordinii de drept ii corespunde perimarea. Deoarece, in mod obisnuit, procesul civil se finalizeaza printr-o hotarare judecatoreasca, ea constituie o modalitate anormala de finalizare a activitatii judiciare. Caracterul mixt de sanctiune si de prezumtie de desistare de la judecata a fost afirmat si de doctrina procesuala, deoarece se poate considera ca ne aflam si in prezenta unei prezumtii tacite de desistare, care poate fi dedusa tocmai din lipsa de staruinta a partilor in intretinerea activitatii judiciare, conceptie promovata si de jurisprudenta. Desi se sustine uneori ca intervine ca o sanctiune a nerenuntarii la judecata, ea apare mai degraba ca o consecinta a lipsei de staruinta a partilor in intretinerea activitatii judiciare. Asadar orice analogie cu renuntarea la judecata este discutabila. Asa cum s-a remarcat in literatura de specialitate perimarea este o sanctiune determinata intotdeauna de neglijenta in indeplinirea obligatiilor procesuale, care atunci cand are la baza intentia partii de abandonare a procesului, sanctioneaza tocmai imprejurarea ca aceasta nu a renuntat la judecata in formele si cu respectarea conditiilor prescrise de lege, lasand ca starea de incertitudine sa planeze asupra cauzei. In favoarea opiniei contrare s-a precizat ca un atare punct de vedere nu poate fi sustinut cu suficient temei, deoarece renuntarea la judecata reprezinta exercitiul liber al unei facultati procesuale. Spre deosebire de renuntarea la judecata, care este intotdeauna expresa, perimarea decurge dintr-o atitudine pasiva- lipsa de staruinta a partilor in desfasurarea activitatii judiciare. Mai mult, perimarea presupune indeosebi culpa partii, in timp ce renuntarea la judecata nu are ca temei o anumita atitudine psihica a partii fata de actul respectiv. S-a mai afirmat ca perimarea este o varietate particulara a decaderii. In mod deosebit, in opinia unor autori, perimarea se infatiseaza ca o sanctiune procedurala cu o fizionomie, fiind reglementata ca atare si in legislatie, si al carui fundament trebuie cautat in lipsa de staruinta a partii in desfasurarea activitatii judiciare. Se afirma ca natura perimarii si trasaturile esentiale ale acesteia decurg chiar din prevederile art. 416 alin. (1) : ,,Orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din motive imputabile partii, timp de 6 luni". Din textul legal rezulta cele doua elemente esentiale in definirea perimarii: ramanerea cauzei in nelucrare si culpa partii. La acestea trebuie adaugat si caracterul de sanctiune al perimarii si efectele pe care le produce asupra activitatii procesuale, perimarea avand ca efect stingerea actelor de procedura facute in acea instanta. Ideea rezulta si din art. 422 C. proc. civ., text care se refera la faptul ca perimarea lipseste de efect toate actele de procedura facute la acea instanta, denumirea latina din care provine- perimere, peremtum- insemnand a distruge, a anula, a desfiinta sau a stinge fiind semnificativa. Perimarea nu se raporteaza asadar doar la un act de procedura concret , ci la intreaga activitate procesuala iar o definitie a perimarii trebuie sa tina seama de aceste realitati.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
