Obiectul Raportului Juridic Civil

1. Definitie

Obiectul raportului juridic civil se defineste ca fiind actiunea sau inactiunea la care are dreptul subiectul activ si la care este obligatsubiectul pasiv. Gh. Beleiu defineste obiectul raportului juridic ca fiind „actiunea sau abstentiunea la care este îndrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv, în alti termeni conduita subiectelor acestui raport.”

În raporturile juridice patrimoniale aceasta actiune sau inactiune este referitoare la un bun. Datorita caracterului social al raportului juridic, bunurile nu pot fi considerate a reprezenta un element al raportului juridic civil.

Concluzionând, putem spune ca, întotdeauna obiectul raportului juridic civil este format din conduita partilor.

2. Notiunea de bun

Se numeste bun în Drept, tot ceea ce este în acelasi timp si util si apropriabil. Notiunea de “bunuri” a fost utilizata si de jurisconsultii romani “de verborum signification” si “de diverssis regulis juris” , majoritatea maximelor de Drept roman fiind utile Dreptului civil.

Nu orice lucru, nu orice obiect poate fi considerat din punct de vedere juridic “bun”. Pentru a putea fi calificat ca atare, un “bun” în sensul dreptului civil trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

- sa aiba o anume valoare economica, adica sa fie util pentru om, sa satisfaca o nevoie, o trebuinta umana;

- sa fie susceptibil de apropriere, adica sa poata face obiect al dreptului de proprietate.

Din aceasta perspectiva, unele lucruri, desi utile, nu sunt considerate “bunuri” din punct de vedere juridic. Spre exemplu, aerul sau razele soarelui nu sunt bunuri, deoarece omul nu poate sa-si exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra acestora.

3. Clasificari ale bunurilor

Clasificarea bunurilor prezinta importanta atât teoretica cât si mai ales practica, deoarece ea determina atât natura raporturilor juridice ce se pot stabilii cu privire la unele bunuri, cât si regimul juridic al diferitelor categorii de bunuri.

Bunurile pot fi clasificate dupa un mare numar de criterii. Fiecare clasificare este importanta, deoarece calificarea unui bun ca apartinând unei categorii sau alteia are consecinte în ceea ce priveste regimul juridic al acestuia.

În dreptul feudal împartirea principala era în bunuri imobile si bunuri mobile. Clasificarile cele mai importante ale bunurilor în dreptul civil român le vom vedea în cele ce urmeaza.

3.1. Bunuri mobile si bunuri imobile

În functie de natura lor si de calificarea data de lege, bunurile pot fi mobile sau imobile (miscatoare sau nemiscatoare, în exprimarea Codului civil). Bunurile mobile se subîmpart, la rândul lor, în:

a) bunuri mobile prin natura lor. Acestea sunt cele care se pot transporta prin forta proprie sau prin forta exterioara dintr-un loc într-altul;

b) bunurile mobile prin determinarea legii. Acestea sunt bunurile considerate mobile prin obiectul la care se aplica. De exemplu, prin determinarea legii sunt considerate mobile obligatiunile si actiunile unei societati comerciale care au ca obiect sume sau bunuri mobile.