Noțiunea și caracterele juridice ale patrimoniului

A. NOŢIUNEA JURIDICĂ DE PATRIMONIU

Pentru a defini noţiunea de patrimoniu este util să amintim că din punct de vedere structural raportul juridic civil este alcătuit din trei elemente: subiecte, conţinut şi obiect. Subiecte ale raportului juridic pot fi persoanele fizice şi juridice. Prin conţinutul raportului juridic civil înţelegem drepturile subiective şi obligaţiile corelative ce se nasc în favoarea şi respectiv în sarcina subiectelor sau părţilor sale. În ceea ce priveşte obiectul raportului juridic acesta consta în acţiunea ori inacţiunea la care este îndreptăţit subiectul activ şi la care este obligat subiectul pasiv.

Drepturile şi obligaţiile subiectelor raportului de drept civil cunosc diverse clasificări, dintre care una dintre cele mai importante este în drepturi şi obligaţii patrimoniale şi drepturi şi obligaţii nepatrimoniale. Drepturile şi obligaţiile patrimoniale sunt acelea care au conţinut economic, adică pot fi evaluabile în bani. Dimpotrivă, drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale nu au valoare economica şi nu pot fi evaluate în bani.

B. DEFINIŢIA PATRIMONIULUI

Codul civil nu cuprinde o definiţie a noţiunii juridice de patrimoniu. Totusi, această noţiune e folosită ca atare, în mai multe texte din Codul civil:

Art.781: Ei (creditorii) pot cere, în orice caz şi în contra oricărui creditor, separaţia patrimoniului defunctului de acela al eredelui.

Art. 784: Creditorii eredelui nu pot cere separaţia patrimoniilor în contra creditorilor succesiunii

Art. 1743: Creditorii şi legatarii, care cer separaţia patrimoniului defunctului, conservă privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii în faţa creditorilor erezilor sau reprezentanţilor defunctului prin inscripţia acestui privilegiu, în termen de şase luni de la data deschiderii succesiunii.

Înaintea expirării acestui termen, nici o ipotecă stabilită de către erezii sau reprezentanţii defunctului asupra acelor bunuri spre prejudiciul creditorilor sau legatarilor succesiunii nu poate avea efect.

O definiţie rudimentară a patrimoniului ne este oferită de art. 1718 C civ. care cuprinde o adevarată definitie a patrimoniului fără să folosească însă termenul patrimoniu, şi anume ca: „Oricine este obligat personal (,) este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare.”

Astfel putem defini patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale aparţinând unei persoane fizice sau juridice determinate, drepturi şi obligaţii privite ca o suma de valori active şi pasive, strâns legate între ele.

Aşadar patrimoniul este alcătuit dintr-o latură activă şi o alta pasivă.

Activul patrimonial este format din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale aparţinând unei persoane.

Pasivul patrimonial constă în valoarea tuturor obligaţiilor patrimoniale.

Prin stabilirea raportului dintre activul şi pasivul patrimonial (drepturile se însumează la activ iar obligaţiile la pasiv), putem deduce la un moment dat dacă o anumită persoană este solvabilă sau insolvabilă.

ELEMENTELE PATRIMONIULUI, conceput ca universalitate juridică sunt drepturile şi obligaţiile precum şi bunurile la care se referă aceste drepturi, deci drepturi şi obligaţii patrimoniale (acelea ce sunt evaluabile în bani), din patrimoniu nefăcând parte drepturile şi obligaţiile personal nepatrimoniale (cele ce sunt lipsite de valoare economică şi nu pot fi evaluate în bani).