Prin definitie, testamentul este ,,un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau in parte de avutul sau" (art. 802 Cod Civil). Dispozitiile testamentare referitoare la patrimoniul succesoral (ca intreg, ca o cota-parte din intreg sau ca dispozitie referitoare la un anume bun) se realizeaza prin intermediul legatelor.
Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul sau, urmeaza sa dobandeasca cu titlu gratuit intregul sau patrimoniu sau o fractiune din acesta ori anumite bunuri determinate.
Fiind vorba de un act de dispozitie cu titlu gratuit care presupune un transfer de drepturi din patrimoniul dispunatorului intr-un alt patrimoniu, se impune existenta unui beneficiar desemnat de catre propriul testator, respectiv a unui legatar.
Desemnarea legatarului nu trebuie facuta in termeni sacramentali, fiind valabil orice mod inteligibil de exprimare a vointei testatorului.
Astfel, desemnarea legatarului poate fi facuta direct prin nominalizare sau indirect cum este cazul exheredarii mostenitorilor nerezervatari sau a mostenitorilor rezervatari in limitele cotitatii disponibile.
Din acest punct de vedere desemnarea legatarului, indiferent de modul in care a fost facuta, trebuie realizata personal de catre testator, fiind nul legatul secret prin care testatorul stipuleaza ca a comunicat unui tert persoana beneficiarului sau ca legatarul va fi desemnat de un tert cum va crede acesta de cuviinta.
Asadar, desemnarea legatarului trebuie sa indeplineasca doua cerinte si anume :
- Sa fie facuta prin testament ;
- Legatarul sa fie desemnat personal de catre testator.
Nu este insa necesar ca beneficiarul sa fie determinat pe de-a-ntregul in cuprinsul actului, ci este suficient ca testamentul sa cuprinda, cel putin in parte elementele cu ajutorul carora legatarul sa poata fi determinat ulterior. Legatul este nevalabil daca persoana beneficiarului este incerta si nedeterminabila.
De retinut ca orice persoana poate fi instituita legatar. Potrivit art. 7, alin 2 din Decretul nr. 31/1954, "drepturile copilului sunt recunoscute inca de la conceptie, numai daca s-a nascut viu". Aceasta inseamna ca va putea fi instituit legatar copilul conceput, dar nenascut, dar cu conditia de a se naste viu (iar nu viabil).
Practica judiciara a considerat nul un legat prin care testatoarea a folosit urmatoarea formulare: "Subsemnata A.E. las mostenire dupa moartea mea, toate bunurile pe care le posed, persoanei care va avea grija de pisicuta ce o am". Din simpla lectura a cuprinsului legatului, rezulta ca acesta nu este valabil, intrucat determinarea legatarului nu poate fi facuta la data deschiderii mostenirii, existand incertitudine cu privire la persoana lui. In plus, un legat nu poate fi lasat, chiar si in mod indirect, unui animal, chiar daca persoana legatarului ar fi determinata.
In general, legatarul e considerat determinat prin folosirea unui diminutiv, sau supranume dat in legatura cu o trasatura caracteristica a acestuia, aspectului sau exterior, psihic, sau chiar a unei profesii, sub care este cunoscut. In practica s-a hotarat ca nu este necesar ca legatarul sa fie desemnat prin numele si prenumele sau, desemnarea fiind valabil facuta si prin perifraze, este valabil testamentul in care nu este aratat numele legatarului, daca persona gratificata poate fi determinata din celelalte clauze ale testamentului si din circumstante exterioare.
In practica instantelor franceze s-a considerat ca este valabila instituirea ca legatar universal a sotului testatoarei, care nu a fost mentionat in clauza prin care i se lasa toata averea, dar este aratat in alta clauza a testamentului. Intr-o alta speta, prin testament, defunctul a facut diferite liberalitati nepotilor sai. Dintre nepoti a omis insa pe unul in viata si a desemnat pe altul mort, al carui deces era cu multi ani anterior
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
