1. Proprietatea si dreptul de proprietate 1.1. Dreptul de proprietate 1.2. Continutul dreptului de proprietate si caracteristicile sale 2. Modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate 2.1. Notiune. Reglementare 2.2. Clasificarea modurilor de dobandire a dreptului de proprietate 3. Caracterizarea modurilor de dobandire a dreptului de proprietate 3.1. Conventia 3.2. Testamentul si mostenirea legala 3.3. Accesiunea si uzucapiunea 3.4. Posesia de buna credinta in cazul bunurilor mobile si al fructelor 3.5. Ocupatiunea si traditiunea 3.6. Hotararea judecatoreasca si actul administrativ 3.7. Inscrierea in cartea funciara pentru bunurile imobile 4. Concluzii 5. Bibliografie
1. Proprietatea si dreptul de proprietate 1.1. Dreptul de proprietate Importanta dreptului de proprietate se accentueaza in cadrul unei societati care este organizata pe baza principiilor economiei de piata, actele juridice civile referitoare la acest drept fundamental sunt din ce in ce mai solicitate iar litigiile in acest domeniu sunt in continua crestere. Dintre toate drepturile pe care o persoana le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul de proprietate pentru ca el ofera titularului sau exercitiul tuturor facultatilor, tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaste. Dreptul de proprietate publica si privata sunt cele mai importante drepturi subiective civile de natura patrimoniala, care au continut economic evaluabil in bani. Intre oameni se stabilesc relatii de munca in cadrul carora ei produc bunuri, pe care si le insusesc. Insusirea de catre oameni a diferitelor bunuri ale naturii, inauntru si cu ajutorul acestor forme sociale, se numeste proprietate. Pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii , proprietatea ca raport social se transforma in drept de proprietate, raportul social devenind pur si simplu raport juridic. Astfel, in societatea cu economie de piata domina dreptul de proprietate privata, consacrat prin reguli de drept, care confera anumitor persoane sau colectivitati organizate de persoane in conditiile legii putinta de a poseda, de a folosi, de a dispune de acest lucru. Dreptul de proprietate este acel drept real in virtutea caruia titularul dreptului, persoana fizica sau juridica, este indreptatit sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de un lucru in mod exclusiv si absolut, prin putere proprie si in interes propriu, insa in limitele determinate de lege. 1.2. Continutul dreptului de proprietate si caracteristicile sale. A fi proprietarul unui bun inseamna a avea dreptul de a poseda, folosi si a dispune de acel lucru, in limitele prevazute de lege ( art. 555 NCC ). Continutul dreptului de proprietate consta in: Posesie, care implica din partea unei persoane exercitarea directa si nemijlocita a oricarei actiuni materiale asupra unui bun, aflat la locul asezarii lui permanente. Codul civil roman defineste posesia ca fiind ,,detinerea unui lucru" sau ,,folosirea unui drept" de noi insine sau de altul in numele nostru. Esential pentru posesie este existenta elementului intentional- ,,animus" adica stapanesc un anumit lucru pentru mine ( sunt proprietarul acestuia ). Posesia este un mijloc indispensabil fiecarui proprietar pentru a-si realiza scopul sau, adica utilizarea economica a proprietatii sale. Orice proprietar trebuie sa aiba posibilitatea materiala de a se folosi de bunul avut in proprietate, in caz contrar proprietatea ar ramane doar o simpla utopie. Folosinta unui bun inseamna prerogativa pe care o are proprietarul de a obtine foloasele legate de acel bun pentru indeplinirea nevoilor sale. In virtutea acestei prerogative, proprietarul poate sa intrebuinteze bunul in interesul sau ,,jus utendi" si poate sa culeaga fructele acestuia ,,jus fruendi", fie ca sunt naturale, industriale sau civile. In acest sens Codul Civil prevede ca: ,,Proprietatea unui lucru mobil sau imobil de drept asupra tot ce produce lucrul si asupra a tot ce uneste ca accesoriu cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial". Dispozitia ( jus abutendi ) reprezinta prerogativa proprietarului de a dispune liber de bunul avut in proprietatea sa. In acest sens, proprietarul are libertatea de a hotari soarta acelui bun, putand sa-l instraineze contra unui beneficiu multumitor sau gratuit, sa-l inchirieze, sa-l lase mostenire, sa-l abandoneze ori sa-l distruga. Exercitarea acestui drept trebuie sa se desfasoare in limitele determinate de lege, urmarind realizarea intereselor sale fara ca aceste actiuni sa prejudicieze alta persoana. Exercitarea abuziva a dreptului de proprietate atrage dupa sine raspunderea juridica a titularului dreptului, vinovat de savarsirea abuzului respectiv. Posesia, folosinta si dispozitia asupra bunului ce formeaza obiectul unui drept de proprietate nu sunt elemente inseparabile. Caracteristicile dreptului de proprietate sunt urmatoarele : - Dreptul de proprietate este un drept absolut, in acest caz toate persoanele sunt obligate sa se abtina de la orice incalcare care ar putea aduce atingere exercitiului dreptului de proprietate de catre titularul sau. - Este un drept real, titularul il poate realiza direct fara concursul altor persoane. - Este un drept exclusiv, in sensul ca proprietarul are singur folosinta si stapanirea bunului sau. - Este un drept perpetuu, in sensul ca nu se stinge prin neintrebuintare.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
