I. Particularitatile si evolutia sistemului sanctionator pentru minori 1. Raspunderea penala a minorilor Problema raspunderii penale a minorilor si in genere problema prevenirii si combaterii delicventei juvenile a constituit si continua sa constituie una dintre problemele cele mai grele si mai dramatice care se pun pe planul politicii penale si al dreptului penal. Actualitatea acestei problematici este intretinuta de realitatea fenomenului infractional in randul tineretului si al adolescentilor, iar dramatismul acestei situatii este determinat de insasi natura criminalitatii juvenile in care se intalnesc lipsa capacitatii depline de intelegere a semnificatiei sociale a pedepselor si lipsa de experienta, care impinge adesea la fapte necugetate pe un adolescent. Legea noastra penala prevede, de altfel ca toate legislatiile penale contemporane, raspunderea penala a minorilor, conditionata de constatarea, pentru cei care aveau 14 ani, dar nu aveau inca 16 ani. In aceste conditii, fapta savarsita cu vinovatie de catre faptuitorul minor este infractiune, iar faptuitorul este infractor si trebuie sa raspunda penal. Existenta raspunderii penale are drept consecinta inevitabila aplicarea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita. In cazul delicventilor minori, problema speciala ce se pune spre rezolvar este aceea a sanctiunii in care trebuie sa se concretizeze raspunderea penala, avand in vedere tocmai particularitatile psihico-fizice ale minorilor. 2. Evolutia sistemului sanctionator al minorilor in Romania Sistemul sanctionator al minorilor infractori a urmat, in dreptul nostru penal pana in august 1944, aceeasi evolutie pe care au cunoscut-o sistemele occidentale. Codul penal de la 1864 nu prevedea un sistem de sanctiuni special pentru minori, pedepsele ce li se aplicau erau insa mai usoare. Abia in Codul penal de la 1936 a fost prevazut un regim sanctionator mix, alcatuit din pedepse si masuri educative numite masuri de siguranta si prevazute laolalta cu acestea. Legea prevedea ca minorului care raspundea penal i se puteau aplica fie masuri de siguranta cu caracter educativ, fie pedepse. Ca masuri de siguranta educative, legea prevedea libertatea supravegheata si internarea intr-un institut de reeducare morala, iar ca pedepse prevedea mustrarea, ca sanctiune penala specifica, si inchisoare corectionala, specie de pedeapsa privata de libertate care se aplica pentru infractorii majori. Legea prevedea regula ca pedepsele puteau fi aplicate minorilor numai atunci cand instanta isi facea convingerea ca aplicarea masurilor de siguranta cu caracter educativ ar fi nesatisfacatoare. Sistemul sanctionator al minorilor, consacrat de Codul penal roman de la 1936 exprima conceptii inaintate ale timpului, ceea ce explica mentinerea sa in vigoare, fara modificari deosebite, pana la intrarea in vigoare, la 1 ianuarie 1969, a actualului Cod penal.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
