Încetarea CIM în cazul salariaților indisciplinați

Introducere

Munca este o trăsătură esenţială a activităţii umane, omul fiind singura fiinţă care depune efort în mod conştient în vederea obţinerii unor foloase. În acelaşi timp, munca reprezintă o condiţie a traiului, deoarece fără a presta muncă nu se pot obţine bunurile necesare vieţii. De cele mai multe ori, munca depusă reprezintă şi o măsură a bunăstării indivizilor.

Dezvoltarea societăţii umane a determinat normativizarea relaţiilor de muncă. Dacă la începutul organizării societăţii umane prestarea muncii se făcea în folos propriu, pe parcursul evoluţiei structurilor etatice, munca s-a prestat şi în folosul altor indivizi. Ulterior, cei care beneficiau de pe urma muncii altora au abuzat de drepturile lor, munca devenind pentru o mare parte a membrilor societăţii muncă silnică.

Cu privire la înţelesul noţiunii de dreptului muncii, în doctrină s-au formulat mai multe definiţii. De exemplu, dreptul muncii este acea ramură a sistemului de drept din ţara noastră alcătuit din ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile individuale şi colective de muncă dintre patroni şi salariaţi.

Într-o altă opinie, dreptul muncii reprezintă totalitatea regulilor aplicabile relaţiilor individuale şi colective care se nasc între angajatori şi salariaţi care muncesc sub autoritatea lor, cu ocazia prestării muncii în baza unui contract individual de muncă, precum şi acele reglementări care se suprapun sau condiţionează relaţiile de muncă.

Concluzionăm că dreptul muncii este ramura de drept care se ocupă cu studierea normelor juridice ce reglementează relaţiile care se nasc între salariaţi şi angajatori în legătură cu prestarea muncii.

Cunoaşterea prevederilor legislative din domeniul dreptului muncii constituie un avantaj pentru oricine. Este un avantaj pentru individul care intră într-un raport de de muncă faţă de o societate comercială sau o persoană fizică autorizată să efectueze angajări – devenind astfel anagajat – deoarece acesta se poate apăra în cunoştinţă de cauză de eventualele abuzuri venite din partea angajatorului.

În acelaşi timp, cunoaşterea dreptului muncii este un avantaj deosebit şi pentru cealaltă parte implicată – angajatorul – deoarece va putea să îşi ordoneze acţiunile şi să elaboreze proceduri de lucru interne, astfel încât să poată exploata în mod ideal drepturile care decurg dintr-un contract de muncă şi să se ferească de a trece (voit sau nu) peste obligaţiile care îi revin printr-un astfel de contract.

Fiind una dintre cele mai discutate probleme referitoare la dreptul muncii - şi unul dintre cel mai des întâlnite aspecte în litigiile de muncă -, problema încetării contractului de muncă este deosebit de importantă, mai ales din perspectiva unei organizaţii orientată spre performanţă. A cunoaşte cazurile în care angajatorul poate dispune încetarea contractului individual de muncă - şi a respecta în acelaşi timp procedurile legale în acest sens - înseamnă a te feri în primul rând de neplăceri cauzate de eventualele litigii de muncă sau de controalele autorităţilor în drept.

Această lucrare trece în revistă cazurile de încetare a contractului individual de muncă reglementate de legislaţia românească, punând accentul pe cele care au loc la iniţiativa angajatorului, folosindu-se de un Studiu de caz pentru a releva procedura specifică în cazul concedierii din motive disciplinare, unul dintre cele mai contestate cazuri de încetare a CIM.

Capitolul I Disciplina muncii – efect al încheierii unui contract individual de muncă

Prezenta lucrare a urmărit să întreprindă studiul aspectelor principale ale organizării şi disciplinei muncii, inclusiv a răspunderii disciplinare, în temeiul normelor legale aflate în vigoare, a finalităţii social-economice, a practicii judiciare şi a literaturii juridice de specialitate, căutând să desprindă, motivat, soluţia justă ce se impune în numeroasele şi variatele probleme pe care le ridică acest domeniu.