Execuțiunea Testamentară

Capitolul I

Consideraţii generale privind instituţia execuţiunii testamentare

I.1. Noţiunea de execuţiune testamentară

Instituţia succesiunii în dreptul civil este menită să asigure o continuitate a raporturilor patrimoniale, mai ales a celor cu privire la dreptul de proprietate în condiţiile în care subiecţii de drept, persoane fizice nu au o existenţă veşnică.

Moştenirea, izvorâtă dintr-o necesitate obiectivă, fiind în dependentă de formele de proprietate, de relaţiile de producţie ale sistemului economic al statului şi abordând interesele unor pături largi ale populaţiei, a fost şi este cea mai importantă verigă a vieţii sociale. De altfel, prin aceasta se şi explică investirea instituţiei moştenirii, în legislaţia României cu statut constituţional.

Instituţia moştenirii este intim legată de instituţia proprietăţii. Astfel, Glasson, celebrul profesor de la Facultatea de drept din Paris, afirma în lucrarea sa „Elėments du droit français considėrė dans ses rapports avec le droit naturel de l’ėconomie politique”, cu referire la moştenire că „succesiunea este de drept naturală, economia politică considerând-o unul din cele mai energice stimulente la muncă…, şi a suprima dreptul de moştenire ar fi să suprimăm societatea…, iar a suprima succesiunea ar fi să distrugem proprietatea, căci proprietatea vremelnică limitată la viaţa omului, nu mai este proprietate”.

Codul civil nu defineşte noţiunea de moştenire. Ea a fost definită de doctrină ca fiind transmisiunea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viaţă.

Termenul de moştenire mai desemnează şi patrimoniul celui care lasă moştenirea ,adică totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, care nu se sting odată cu moartea celui care lasă moştenirea, dar sunt transmisibile în temeiul normelor dreptului succesoral.

În limbajul comun, de obicei, prin moştenire, se înţeleg doar anumite bunuri, care au rămas la moartea unei persoane fizice. Astfel, deseori, putem auzi, că cineva a primit „moştenire o casă sau o maşină”, etc .

Din punct de vedere al legii, noţiunea de moştenire în accepţiunea de patrimoniu, comportă un alt sens, aceasta desemnând întreaga masă succesorală: totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor patrimoniale a celui care lasă moştenirea şi nu bunurile acestuia. Masa succesorală o constituie ansamblul elementelor (bunuri şi alte valori) care, făcând parte din patrimoniul defunctului, pot constitui obiectul împărţelii moştenirii.

În masa succesorală sunt cuprinse numai acele drepturi şi obligaţii care au un conţinut economic (patrimonial), cele personal nepatrimoniale încetând la moartea celui care lasă moştenirea, astfel, fiind intransmisibile.

Masa succesorală este alcătuită din două părţi, şi anume:

a) activul moştenirii, care este alcătuit din totalitatea drepturilor reale şi de creanţă,precum şi bunurile la care acestea se referă, ale celui care lasă moştenirea;

b) pasivul moştenirii este o parte componentă a masei succesorale şi cuprinde obligaţiile şi sarcinile cu conţinut economic ale moştenirii. Nu vor fi cuprinse în pasivul moştenirii obligaţiile ”intuituu personae”, care se sting odată cu încetarea din viaţă a celui care lasă moştenirea.

Având ca punct de plecare dispoziţiile art. 955 din Codul Civil “Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă mostenirea nu a dipsus altfel prin testament”, se poate afirma că, în funcţie de vocaţia succesorală, avem moştenire legală si moştenire testamentară.

Cele două categorii de moşteniri, cea legală şi cea testamentară, nu se exclude, ci dimpotrivă ele pot coexista.

În cazul în care există testament, dar şi moştenitori legali rezervatari coexistenta lor se impune, căci prin dispoziţiile din cuprinsul testamentului nu se va putea încălca rezerva moştenitorilor legali. Sau dacă defunctul a făcut legate cu titlu particular patrimoniul va reveni moştenitorilor legali care însă vor fi ţinuţi să execute legatele faţă de legatarii cu titlu particular.

În ipoteza în care prin legatele instituite de defunct nu se epuizează patrimoniul succesoral, devoluţiunea succesorală va fi legală pentru rest şi testamentară pentru ceea ce cuprind legatele. Dacă însă s-au instituit mai mulţi legatari cu titlu universal, epuizându-se astfel moştenirea sau dacă s-au instituit mai mulţi legatari universali, devoluţiunea moştenirii va fi exclusiv testamentară.