Executarea Indirectă a Obligațiilor Contractuale

CODUL CIVIL Român spre deosebire de alte coduri civile a înlaturat confuzia dintre efectele contractului si efectele obligatiilor, ocupându-se de ele în texte diferite (efectele contractelor în art. 969 – 985 C.civ., iar efectele obligatiilor în art.1073 – 1090 C.civ.).

Prin executarea indirecta a obligatiilor, numita si executarea prin echivalent, se întelege dreptul creditorului dea pretinde si a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutarii, executarii cu întârziere sau executarii necorespunzatoare a obligatiei asumate.

Aceasta înseamna ca atunci când nu mai este posibila executarea în natura a obligatiei creditorul are dreptul la despagubiri sau daune – interese care reprezinta echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit.

Despagubirile sau daunele – interese sunt de doua feluri:

- despagubiri compensatorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei;

- despagubiri moratorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executarii cu întârziere a obligatiei. Aceste despagubiri se pot cumula cu executarea în natura a obligatiei, spre deosebire de despagubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natura.

- Pornind de la definitia executarii indirecte a obligatiilor rezulta ca aceasta are natura juridica a unei raspunderi civile care poate fi , în raport de izvorul obligatiei, contractuala sau delictuala.

- În Codul civil este reglementata distinct raspunderea civila delictuala, iar raspunderea contractuala este tratata la efectele obligatiilor, împreuna cu despagubirile, astfel ca în doctrina se afirma ca despagubirile reprezinta unul dintre aspectele posibile ale executarii obligatiei contractuale prin echivalent atunci când nu este posibila executarea în natura.

Prejudiciul consta în consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale încalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinând creditorului sau contractual, prin neexecutarea prestatiei sau prestatiilor la care s-a îndatorat.

Conditia existentei prejudiciului rezulta din dispozitiile art. 1082 Cod civil potrivit caruia debitorul datoreaza daune – interese „ de se cuvine”.

În masura în care nu exista prejudiciu, actiunea creditorului având ca obiect plata despagubirilor urmeaza sa fie respinsa ca fiind lipsita de interes.

Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, fapta care consta în neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei asumate.

Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu exceptia situatiilor în care întinderea prejudiciului este stabilita de lege( de exemplu, în cazul obligatiilor care au ca obiect sume de bani, când legea fixeaza drept despagubire dobânda legala).