1. Notiune. Generalitati Exceptiile sunt mijloace procedurale prin care, in cadrul procesului civil, dupa caz, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu invoca, in conditiile prescire de lege si fara a pune in discutie fondul pretentiei deduse judecatii, neregularitati procedurale sau lipsuri privind exercitiul dreptului la actiune. Admiterea exceptiei duce la intarzierea judecatii sau la impiedicarea judecatii fondului. Exceptiile trebuie invocate de partile procesului in conditiile stabilite de lege. Astfel, intampinarea trebuie sa contina exceptiile de procedura pe care paratul le ridica la cererea reclamantului (atat cele procesuale cat si cele de fond), iar reclamantul are obligatia de a raspunde la cererea reconventionala a paratului prin intampinare in care este de asemenea obligat sa invoce toate exceptiile de procedura pe care intelege sa le ridice cu privire la cererea reconventionala a paratului. 2. Ordinea de solutionare a exceptiilor Noul cod de procedura civila cuprinde dispozitii mai bine elaborate cu privire la ordinea de rezolvare a exceptiilor de procedura. Primele doua alineate ale art 248 contin reguli importante privitoare la aceasta ordine. Conform art 248.alin(1), instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei. In cazul in care pentru judecarea exceptiei este necesar sa se administreze aceleasi dovezi ca si pentru finalizarea etapei de cercetare a procesului sau , dupa caz, pentru finalizarea fondului, art. 248 alin(4) permite instantei sa uneasca exceptiile cu administrarea probelor si cu fondul. Exceptiile procesuale ridicate concomitent se rezolva in functie de efectele pe care le produc, dupa cum precizeaza art. 248 alin (2). Astfel, vor fi rezolvate cu prioritate exceptiile referitoare la investirea instantei (exceptia de netimbrare, exceptia privind lipsa procedurii prealabile), apoi exceptiile de necompetenta, puterea de lucru judecat, prescriptiile etc. Deducem astfel firul logic conform caruia, pentru a putea rezolva exceptia puterii de lucru judecat, instanta trebuie mai intai sa fie competenta iar apoi sa fie constituita conform legii . 3. Clasificarea exceptiilor In functie de obiect: Exceptii de fond, care privesc lipsuri referitoare la exercitiul dreptului de actiune si intra in aceasta categorie, exceptia de lipsa de calitate procesuala, de capacitate procesuala, exceptia prematuritatii. Acestea duc, in caz de admitere, la anularea sau respingerea cererii. Exceptiile de procedura, urmaresc aplicarea unor norme de organizare judecatoreasca, de competenta si de procedura propiu-zisa cum ar fii, de exemplu, exceptia de incompatibilitate, de conexitate etc.. In functie de efect: Exceptii dilatatorii, care au ca efect general intarzierea judecatii, iar ca efect special declinarea competentei, amanarea judecatii pentru lipsa de citare, refacerea unor acte lovite de nulitate etc.. Exceptii peremptorii, au ca efect impiedicarea judecatii prin respingerea sau anularea cererii in functie de exceptia invocata. In functie de caracterul normei invocate: Exceptii absolute, care vizeaza norme de ordine publica si care pot fi invocate de orice parte interesata, de procuror sau instanta din oficiu, in orice moment al procesului, daca legea nu prevede expres altfel. Exceptii relative, care vizeaza norme ce ocrotesc interesele partilor. Acestea pot fi invocate doar de partea interesata si doar intr-un anumit termen.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).