Efectele Specifice ale Contractului Sinalagmatic

Orice analiză privitoare la cauzele de ineficacitate a contractelor, indiferent că sunt avute în vedere domeniul de aplicare a acestora, condiţiile sau consecinţele pe care le produc, trebuie să pornească de la definirea conceptului de “ineficacitate a contractelor”.

La rândul său, noţiunea de “ineficacitate a contractelor” îşi determină sensul în funcţie de accepţiunea dată conceptului de “efecte”.

Ceea ce ne interesează aici este însă faptul că legiuitorul foloseşte doi termeni: “puterea actului”, atunci când se referă la raporturile dintre părţi şi, după caz, succesorii universali şi cu titlu universal, respectiv “efectul actului”, atunci când priveşte raporturile faţă de terţi.

Cu referire la aceasta din urmă, se observă că noţiunea de “efecte” nu mai corespunde accepţiunii date de principiul relativităţii efectelor contractului, astfel cum l-am evocat mai sus, ci acelui principiu care, fără a se contrapune primului, se situează în logica lui completare: principiul opozabilităţii contractului faţă de terţi.

Ori de câte ori se aduce în primplan distincţia dintre contractele sinalagmatice şi contractele unilaterale se evidenţiază ca principal interes al acestei distincţii aplicabilitatea, în cazul celor dintâi, a unor efecte specifice, şi anume excepţia de neexecutare, rezoluţiunea/rezilierea şi riscul contractului.

S-a pus problema dacă rezoluţiunea/rezilierea nu s-ar aplica şi contractelor unilaterale.

Ca argument formal pentru un răspuns pozitiv, ar putea fi invocat Codul Civil al Republicii Moldova, potrivit căruia “condiţia rezolutorie este subînţelească totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său”. Aceasta ar putea să însemne că, în ultimă instanţă printr-un pact comisoriu inserat în contractul unilateral, incidenţa rezoluţiunii ar fi asigurată.

Pe de altă parte, unii autori au observat că neexecutarea culpabilă a obligaţiilor ce incumbă debitorului din contractul unilateral ar justifica dreptul creditorului de a pretinde revenirea anticipată la situaţia anterioară. [2]

Efectul imediat al oricărui contract este acela de a da naştere unor drepturi şi obligaţii în acest sens se vorbeşte de pu¬terea obligatorie a contractului.

Intrată în circuitul raporturilor civile obligaţia apare ca un raport juridic între subiecte determinate, fiecărui subiect revenindu-i drepturi ori îndatoriri sau, după caz, concomitent, atât drepturi, cât şi îndatoriri,

De altfel, în linii mari, toate obligaţiile, indiferent că s-au născut din acte juridice sau din fapte juridice, se comportă în acelaşi fel şi produc aceleaşi efecte de ordin general.

Principiile unitare care cîrmuiesc comportamentul acestor obligaţii, indife¬rent de izvorul lor, ne determină să cercetăm obligaţia ca atare, privită în ea însăşi, şi, cu deosebire, în efectele ce-i sunt specifice, într-un capitol separat, după examinarea tuturor izvoarelor obligaţiilor.

Vom examina in continuare efectele specifice a con¬tractului si anume a contractului sinalagmatic - a puterii sale obligatorii - privind contractul ca pe un izvor de obligaţii de sine stătător.

Trăsătura specifică a contractelor sinalagmatice constă în caracterul

reciproc şi interdependent al obligaţiilor asumate de părţile contractante.

Aşadar, fiecare parte are, în acelaşi timp, faţă de cealaltă parte, dubla calitate: de debitor şi creditor. [4]

Obligaţia ce revine uneia din părţi îşi are cauza juridica

în obligaţia corelativă a celeilalte părţi. De aceea, în contractele sinalagmatice, obligaţiile celor două părţi, nu pot fi concepute una fără cealaltă, ele sunt interdependente.

Capitolul I

Consideraţii generale privind efectele juridice a contractului sinalagmatic

Principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor în contractele sinalagmatice nu este prevăzut expres şi direct de Codul civil, el prevede posibilitatea de a cere rezoluţiunea contractului în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor de către una din părţi, într-o astfel de ipoteză, cealaltă parte nu poate fi ţinută să execute obligaţia sa corelativă, fiindcă în contractele sinalagmatice obligaţiile părţilor sunt interdependente. [2]

În contractele sinalagmatice, obligaţiile fiecărei părţi contractante instituie cauza obligaţiilor celeilalte părţi, neexecutarea prestaţiei promise, din orice motive - culpa debitorului ori cazuri de forţă majoră - produce următoarele efecte sau consecinţe speciale: