Efectele nedemnității fata de terți

1. Noţiune.

Pentru a putea veni la moştenire o persoana nu este suficient să aibă capacitate succesorală şi vocaţie succesorală, generală şi concretă, ci este necesar să îndeplinească şi o condiţie negativă - aceea de a nu fi nedemn de a moşteni.

Nedemnitatea este o sancţiune civilă care are ca efect decăderea moştenitorului, legal sau testamentar, din dreptul de a culege o moştenire determinată, inclusiv din dreptul de a culege rezerva la care ar fi fost îndrituit din această moştenire, deoarece s-a facut vinovat de o faptă gravă faţă de cel care lasă moştenirea sau faţă de un succesibil al acestuia

2. Caractere juridice.

Nedemnitatea succesoral, sancţiune civilă, are următoarele caractere:

a) Se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, textele legale fiind de strictă interpretare şi aplicare;

Ex.1: Intr-o speta, pârâta a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 219-1991 a Judecătoriei Cluj Napoca, menţinută prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 248/1992 a Tribunalului Cluj, în baza art. 213 din Codul penal pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, la plângerea părţii vătămate J.J., la pedeapsa amenzii de 3000 lei, reţinându-se astfel că această faptă nu este prevăzută de art. 655 Codul civil (anterior), care declară nedemn pe cel „condamnat pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct ;

Ex.2: Într-o alta speţă s-a reţinut că fapta persoanei de a pricinui soţiei, suferinţe fizice şi morale, nu constituie atentat la viaţa celui care lasă moştenirea. Adică comportamentul soţului prin care provoacă suferinţe soţiei, nu reprezinta un atentat la viaţa acesteia, care a decedat şi a lăsat o moştenire ;

b) Are caracter personal, deci se aplică numai autorului faptei şi produce efecte numai în privinţa acestuia;

c) Are caracter relativ, domeniul de aplicare a sancţiunii nu poate fi extins, în principiu, la alte moşteniri, nedemnitatea existând numai faţă de de cujus-ul cu privire la care a fost săvârşită fapta nedemnă, nedemnul fiind înlăturat numai de la moştenirea persoanei faţă de care a săvârşit faptele; prin excepţie, săvârşirea faptei împotriva unui alt succesibil al defunctului are ca efect înlăturarea nedemnului de la moştenirea unei altei persoane (al lui de cuius) în condiţiile prevăzute de art. 958 alin. (1) lit. (b) C.civ;

d) Implică necesitatea existenţei discernământului şi a responsabilităţii penale a nedemnului în momentul săvârşirii faptei.

3. Cazurile de nedemnitate.

Acestea sunt prevăzute de art. 958 şi 959 din C.civ., reglementându-se nedemnitatea de drept şi nedemnitatea judiciară.

3.1. Nedemnitatea de drept.

Potrivit alin. (1) al art. 958 din C.civ.: ”este de drept nedemnă de a moşteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;

b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.”

3.2. Nedemnitatea judiciară.

Conform art. 959 alin. (1) C.civ.: ”Poate fi declarată nedemnă de a moşteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;

b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;

c) persoana care, prin doi sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

II. Invocarea nedemnitatii succesorale

1. Invocarea nedemnitatii de drept.

Potrivit art. 958 alin. (3) din C.civ., nedemnitatea de drept poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu de catre persoana interesata ori de catre notarul public, pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea.

Hotararea judecatoreasca din care rezulta nedemnitatea poate fi, fie o hotarare penala de condamnare, fie o hotarare judecatoreasca civila definitiva de constatare a faptei.

2. Invocarea nedemnitatii judiciare.

Sub sanctiunea decaderii, orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii. Introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul reclamant. (art. 959 alin. (2) C.civ.)

Daca hotararea de condamnare pentru faptele prevazute la alin (1) lit. a) se pronunta ulterior datei deschiderii mostenirii, termenul de un an se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. (alin. (3))

Atunci cand condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) lit. a) este impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea se poate declara daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva. In acest caz, termenul de un an curge de la aparitia cauzei de impiedicare a condamnarii, daca aceasta a intervenit dupa deschiderea mostenirii (alin. (4)).

In cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c), termenul de un an curge de la data cand succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii (alin (5)).

Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii poate introduce actiunea prevazuta la alin. (2), in cazul in care, cu exceptia autorului uneia dintre faptele prevazute la alin. (1), nu mai exista si alti succesibili. Dispozitiile alin (2)-(5) se aplica in mod corespunzator. (alin. (6))