Efectele Contractului de Depozit

Extras din referat Cum descarc?

Necesitatea de a asigura protejarea patrimoniului, in conditiile cind insusi proprietarul este lipsit de posibilitatea de a-l supravegea, a determinat inca demult aparitia unor norme de drept deosebite, si anume acelea care se refereau la depozitul unor bunuri.
Doctrina considera Depozitul ca acel contract in temeiul caruia o persoana, numita deponent, remite un lucru unei alte persoane, numite depozitar, care se obliga cu sau fara plata - sa-1 pastreze si sa-1 restituie in natura la cererea deponentului.
Deci reesind din definitia data depozitului depozitarul este obligat, contractual, sa pastreze (sa conserve) lucrul depozitat si sa-l restituie la cererea deponentului, afara de cazurile in care, potrivit legii, el este obligat, extracontractual, sa pastreze lucrul si sa-l restituie altei persoane . Depozitarul nu are nici o obligatie daca descopera si dovedeste ca el este proprietarul lucrului depozitat sau daca devine proprietar in cursul depozitului, cind obligatiile se sting prin confuziune.
Daca contractul este cu titlu oneros, deponentul este si el obligat sa plateasca remuneratia convenita. lndiferent de natura contractului (cu titlu gratuit sau cu titlu oneros), deponentul mai poate avea doua obligatii extracontractuale; restituirea cheltuielilor facute pentru pastrarea lucrului depozitat si plata despagubirilor pentru pagubele cauzate depozitarului de acel lucru.
Inainte de a trece la analiza obligatiilor depozitarului si deponentului, precizam ca adeptii diviziunii (clasificarii) obligatiilor in obligatii de rezultat (numite si obligatii determinate) si obligatie de mijloace (numite obligatii generale de prudenta si diligenta) considera ca obligatia depoizitarului de a pastra lucrul depozitat este o obligatie de mijloace, iar obligati de restituire o obligatie de rezultat. Concluzia cea mai importanta ce se trage din aceasta clasificare vizeaza repartizarea sarcinii probei: in cazul obligatiilor de rezultat, creditorul trebuie sa dovedeasca numai neobtinerea rezultatului, iar debitorul - pentru a nu raspunde - cauza straina exoneratoare; in cazul obligatiilor de mijloace, pentru angajarea raspunderii debitorului (a depozitarului) sarcina probei revine in intregime creditorului (deponentului), care trebuie sa dovedeasca ca debitorul nu s-a comportat cu prudenta si diligenta de care era tinut, fiind astfel responsabil.
In realitate, potrivit Codului civil, culpa debitorului contractual este prezumata in toate cazurile (prezumtie iuris tantum), el fiind tinut sa dovedeasca - pentru a fi exonerat de raspundere - interventia unei cauze straine care nu-i poate fi imputata. Aceasta regula privitoare la repartizarea sarcinii probei se aplica, cu precizarile legale impuse de natura depozitului, si in privinta obligatiilor si a exonerarii de raspundere a depozitarului, indiferent ca este vorba de obligatia de pastrare sau de restituire a lucrului depozitat. In plus, nici nu se intelege cum ar putea deponentul - care nu este obligat (si nici chiar indreptatit) sa supravegheze modul in care depozitarul se ingrijeste de pastrarea lucrului depozitat, neexistind intre ei raporturi de prepusenie - sa dovedeasca ca depozitarul nu s-a comportat cu diligenta si prudenta la care era tinut. De altfel, chiar daca depozitarul nu a depus diligenta si prudenta necesara, poate dovedi ca aceasta s-a datorat unei cauze straine. 
1.Drepturile si obligatiile depozitarului.
a) Obligatia de a pastra lucrul primit in depozit
Dupa incheierea contractului depozitarul se obliga sa primeasca bunul specificat spre pastrare in modul si termenele stabilite de contract. Neexecutarea acestei obligatii sau executarea ei necorespunzatoare obliga depozitarul sa repare daunele cauzate deponentului. Refuzul depozitarului de a primi bunul spre pastrare se admite doar in cazurile cind deponentul nu a predat bunul in termenele prevazute si contractul nu prevede alte consecinte. In alte situatii depozitarul este in drept sa solicite executarea in natura a obligatiei de primire a bunului spre pastrare.
Principala obligatie a depozitarului rezida in asigurarea pastrarii bunului pe toata durata contractului. Pastrarea bunului presupune intreprinderea tuturor masurilor necesare pentru asigurarea conforma a integritatii bunului (evitarea furtului, deteriorarii, reducerii valorii bunului etc.). Continutul obligatiei de pastrare a bunului este determinat de categoria depozitului si de continutul contractului. Astfel, este greu de conceput ca camera de bagaje poate fi responsabila de alterarea produselor aflate in valiza lasata spre pastrare. Intinderea obligatiei de pastrare a bunului este diferita in functie de caraterul oneros sau gratuit al contractului de depozit. 
In cadrul depozitului cu titlu oneros, depozitarul este obligat sa ingrijeasca de integritatea bunului primit cu prudenta si diligenta unui bun profesionist. Aceasta il obliga pe depozitar sa intreprinda toate masurile necesare pentru asigurarea pastrarii bunului, atat prevazute de contract, cat si neprevazute, insa necesare, determinate de imprejurarile concrete. 
Neexecutarea obligatiei de pastrare a bunului ce rezulta dintr-un contract cu titlu oneros se prezuma culpabila, depozitarul fiind tinut sa repare integral prejudiciul cauzat.
In cazul contractului cu titlu gratuit, depozitarul este dator sa se ingrijeas!ca de integritatea bunului ca de propriul bun. Depozitul gratuit se incheie de regula la initiativa deponentului si in interesul lui. Din acest considerent nu i se poate pretinde depozitarului o grija mai mare fata de bunurile deponentului decit de propriile bunuri. Alegand depozitarul, deponentul isi asuma si riscurile legate de propria alegere. Daca deponentul se astepta ca bunul sau sa fie pastrat in conditii mai bune, trebuia sa aleaga o persoana mai diligenta. In caz de neexecutare sau executare necorespunzatoa!re a obligatiei de pastrare, culpa depozitarului va fi apreciata de fiecare data pornind de la diligenta depusa de depozitar la conservarea propriilor lucruri. Astfel, daca depozitarul a expus unui pericol bunurile sale, in urma caruia au pierit sau au fost distruse si bunurile deponentului, depozitarul trebuie sa demonstreze ca a pastrat bunurile deponentului in egala masura cu bunurile sale, ele fiind expuse aceluiasi pericol. De exemplu, depozitarul nu va raspunde pentru pierderea, distrugerea sau deteriorarea bunului daca el a salvat in caz de pericol numai bunurile sale si nu va dovedi ca salvarea bunurilor primite la pastrare gratuit a fost imposibila.


Fisiere in arhiva (1):

  • Efectele Contractului de Depozit.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!