Dreptul de Proprietate

Conceptul economic si conceptul juridic de proprietate

Cuvantul proprietate are o dubla acceptiune: in sens larg, exprima totalitatea relatiilor de productie, iar in sens restrans desemneaza acea parte a relatiilor dintre oameni care se stabilesc in legatura cu insusirea, aproprierea intr-o forma sociala a obiectelor naturii.

Sensul restrans al notiunii de proprietate trebuie abordat dintr-o dubla perspectiva: economica si juridica.

Din punct de vedere economic, proprietatea reprezinta insusirea, aproprierea obiectelor naturii de catre om, in cadrul si prin mijlocirea unor forme sociale determinate. Proprietatea, in acceptiunea sa economica, a existat inca de la inceputul societatii omenesti si va dura atata timp cat va dainui aceasta deoarece nu poate exista viata sociala fara producerea celor necesare traiului, iar orice productie are ca premisa esentiala si indispensabila, insusirea de catre producator a bunurilor necesare acelei productii.

In sens juridic, proprietatea apare ca un rezultat al consacrarii raporturilor economice de proprietate in normele juridice si imbraca, astfel, forma dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate reprezinta un complex de atribute juridiceste ocrotite, in virtutea carora titularul dreptului isi poate satisface interesele sale legate de aproprierea unui bun, interese care sunt determinate si conditionate de existenta relatiilor economice de proprietate, corespunzatoare unei societati, la un moment dat.

Notiune

Dreptul de proprietate este definit ca dreptul real principal care confera titularului sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra bunului aporpriat in forma privata, atribute care pot fi exercitate in mod absolut, exclusiv si perptuu, cu respectarea limitelor materiale si a limitelor juridice.

Dreptul de proprietate, ca drept real principal, poate imbraca, in functie de titularul sau, doua forme: proprietatea publica si proprietatea privata. Distinctia dintre cele doua forme de proprietate care intereseaza, deopotriva, dreptul civil, dreptul administrativ ca si alte ramuri de drept, isi gaseste temeiul constitutional in art.135 din legea fundamentala. Potrivit acestuia:

Statul ocroteste proprietatea.

Proprietatea este publica sau privata.

Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.

Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate sau inchiriate.

Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.

In analiza celor doua forme de proprietate trebuie avuta in vedere precizarea ca reglementarile privind proprietatea privata constituie dreptul comun. Reglementarile ce au ca obiect regimul juridic al dreptului de proprietate publica au caracter derogatoriu, exceptional, si sunt, ca urmare, de stricta interpretare.