Contractul de tranzacție - Condițiile de validitate și efecte

1.Noțiune.

Tranzacția este contractul prin care parțile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă ’’(art.2267 alin.1 NCC).

Codul civil din 1864 definea tranzacția ca fiind ,, un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască(art.1704 C. civ.)”,prin concesii reciproce, constând în renunțări reciproce la pretenții sau în prestații noi săvârșite ori promise de o parte în schimbul renunțării de către cealaltă parte la dreptul care este litigios ori îndoielnic.

Noul Cod civil dă o definiție mai exactă tranzacției subliniind , pe de o parte , că ea poate interveni inclusiv in faza executării silite a litigiului, iar pe de altă parte că în ceea ce privește modalitațile prin care se ajunge la tranzacție enumeră pe lângă condițiile sau renunțările reciproce la drepturi menționate și de vechiul Cod civil, și transferul unor drepturi de la o parte la cealalta.

Tranzacția este, în mod necesar, rezultatul unei negocieri,al unor concesii reciproce ale părților și reprezintă o soluție convenționala, de compromis a litigiului existent sau pe cale să apară între parți.

Prin tranzacție se pot naște , modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parți.

Acest contract presupune :

a) existența prealabila a unui litigiu ( declanșat sau iminent);

b) intenția părților de a pune capăt litigiului sau de a preîntampina nașterea unui litigiu;

c) existența unor concesii reciproce, renunțări reciproce la drepturi ori la transferul unor drepturi.

Dacă concesia este unilaterală, ea va constitui o renunțare la proces sau o renunțare la dreptul pretins când este făcut de reclamant, respectiv o achiesare la pretențiile reclamantului când este făcută de pârât, și nu o tranzacție.

Din definitia legală rezultă ca tranzația poate fi judiciara( făcută în cursul unui proces, inclusiv în faza executării silite, în scopul ,, stingerii lui) sau extrajudiciara (făcută în afara și în scopul evitării unui proces).

Tranzacția judiciară este reglementată sub aspectele ei procesuale de art.432-435 C. pr.civ.

Tranzacția extrajudiciară se încheie sub forma unui contract.

2.Caracterele juridice.

Contractul de tranzacție are urmatoarele caractere juridice:

a) este un contract sinalagmatic (prin caracterul reciproc al concesiilor făcute de parți);

b) este un contract cu titlul oneros si comutativ;

c) este un contract consesual, întocmirea lui în scris fiind ceruta de lege( art.2272 NCC) doar ad probationem si nu ad validitatem; el va putea fi dovedit, deci, și prin proba cu martori atunci cand există un început de dovadă scrisa, sau când preconstituirea sau conservarea unui înscris a fost cu neputință. Dacă însă, în cadrul concesiilor reciproce, una din parți convine să transmită celeilalte proprietatea unui teren înstrăinarea pentru care art. 1244 NCC impune forma solemna a actului autentic - atunci contractul de tranzacție nu poate fi încheiat valabil decat in acestă formă solemnă, in caz contrar fiind nul. Se admite însă , pe bună dreptate, că forma autentică notarială se impune numai in cazul tranzacțiilor extrajudiciare, pentru că in cazul tranzacției judiciare consimțămantul parților este consemnat , pană la urmă, în chiar dispozitivul hotărârii pronunțate de instanță, hotărare ce este, ea însăși, un act autentic, satisfăcând condiția de solemnitate cerută de art. 1244 NCC.

Forma autentică nu va fi necesară când nu se înstrăinează un teren, ci numai se recunosc asupra lui drepturi preexistente.

3. Condițiile de validitate.

Se cer a fi îndeplinite, firește , condițiile generale cerute de art. 1179 NCC pentru orice convenție, dar cu următoarele particularități:

a) În ce privește capacitatea paților, art. 2271 NCC prevede expres că : ,, Pentru a tranzacționa , părțile trbuie să aibă deplină capacitate de a dispune de drepturile care formează obiectul contractual’’, adică numai persoanele având capacitate de exercițiu, în timp ce persoanele lipsite de dreptul de a dispune , adica cele incapabile sau având o capacitate de exercițiu restrînsă ,,(...) pot tranzacționa numai în condițiile prevăzute de lege ’’, adica cu încuviințarea părintelui sau a tutorelui și, dacă e cazul, cu încuviințarea prealabilă și scrisă a instanței de tutela.

Dacă tranzacția se încheie prin mandatar, acesta trebuie să aibă mandat special pentru asemenea contract

b)În ce priveste consimțămantul, acesta trebuie sa îndeplinească condițiile cerute de art. 1179 NCC pentru orice convenție.

Cat privește cazurile de nulitate a tranzacției, potrivit art. 2273 NCC, ,, Tranzacția poate fi afectată de aceleași cauze de nulitate ca orice alt contract” (alin.1), însă nu ,, (...) poate fi anulată pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neînțelegerii părților și nici pentru leziune” .