Contractul de Fidejusiune

1.Dispoziții generale privind fidejusiunea

1.1.Noțiunea și caracterele juridice ale fidejusiunii

Prin contract de fidejusiune, o parte care este numită fidejusor se obligă față de cealaltă parte care este creditor să execute integral sau parțial, gratuit sau oneros obligația debitorului. Prin fidejusiune se poate garanta și o obligație viitoare sau afectată de modalități .

Fidejusiunea este o garanție personală în angajamentul pe care și-l ia fidejusorul față de creditor de a executa obligația debitorului principal în cazul în care acela nu o va executa. Creditorul are astfel certitudinea că în caz de nevoie creanța sa va fi realizată prin 2 gajuri generale: patrimoniul debitorului și patrimuniul fidejusorului. Astfel, efectivitate fidejusiunii depinde atît de calitățile personale al fidejusorului, cît și de situația materială a acestuia. Din aceste considerente fidejusiunea îndeplinește funcția de garanție. Fidejusiunea poate fi de 3 feluri :

- conventională, cînd însăși părțile, debitor și creditor, cad de acord asupra necesității aducerii unui garant;

- legală, cînd printr-o dispoziție a legii debitorul este obligat să aducă un fidejusor pentru garantarea obligațiilor ce-i revin;

- judecatorească, cînd, într-o cauză litigioasă, instanța judecatorească este aceea care dispune aducerea unui fidejusor, care să garanteze executarea obligației unei persoane.

Contractul de fidejusiune este bilateral și este încheiat între creditorul obligației principale și fidejusor. De regulă, debitorul obligației de bază este cel ce se adresează fidejusorului pentru ca acesta să-i ofere o garanție, în acest sens încheindu-se între ei un acord privind prestarea serviciilor de fidejusiune. În mod practic pot fi întîlnite contracte semnate de 3 părți: fidejusor, creditor și debitor. Acestea nu contravin legislației, nu știrbesc caracterul relațiilor de fidejusiune și vor fi calificate drept contracte complexe, cu elemente ale contractului de fidejusiune și ale celui de prestare a serviciilor de fidejusiune.

Contractul ed fidejusiune poate fi încheiat anterior sau o dată cu încheierea contractului de bază. Fie ulterior, de pildă la cererea creditorului care, ținînd cont de circumstanțele concrete, consideră în mod rezonabil că va exista o neexecutare esențială din partea debitorului și insistă asupra prestării unei garanții suficiente (art.736).

Caracterele juridice ale contractului de fidejusiune sunt:

- este consensual, adică va produce efecte după ce părțile au ajuns la un acord de voință (în forma cerută de lege) asupra clauzelor esențiale ale contractului. Important ets efptul ca în contract să fie stabilite cu certitudine obligațiile fidejusorului, căci orice interpretare a clauzelor contractului va fi făcută în favoarea acestuia.

- este accesoriu, deoarece fidejusiunea nu poate exista în afara unei obligații principale și va urma tot timpul soarta acesteia cît privește cauzele de valabilitate și cele de stingere.

Prin fidejusiune nu se poate garantadecît o obligație valabilă. Dacă obligația principală este nulă, fidejusorul nu va avea ce garanta. Fidejusorul nu poartă răspundere pentru nevalabilitatea obligației principale, el fiind ținut să răspundă doar pentru neexecutarea totală sau parțială a acesteia. Cît privește obligațiile anulabile, trebuie să ținem cont că acestea își produc totuși efecte pînă în momentul în care intervine constatarea încetării lor. Din moment ce atare obligație a fost desființată de drept. Nu poate fi garantată prin fidejusiune o obligație naturală, deoarece aceasta este lipsită de sancțiune și fidejusorul nu va putea valorifica dreptul său de regres contra debitorului.

Caracterul accesoriu al acestui contract se dovedește prin aceea că fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului și nu poate fi făcută în condiții mai oneroase (art. 1152 al. 2) , în absența unei clauze contrare, fidejusorul răspunde în toate cazurile doar pînă la suma maximă menționată în contract, fidejusiunea se stinge odată cu obligația garantată, precum și prin alte norme.

- este un contract unilateral deoarece doar creditorul este învestit cu drepturi, fidejusorul fiind cel ce se obligă să execute în locul debitorului în tot ori în parte obligația neexecutată.

- este gratuit, deoarece în schimbul prestației fidejusorului creditorul nu se obligă la o contraprestație.

Orice obligație este susceptibilă de a fi garantată prin fidejusiune, deoarece legea nu stabilește excepții în această privință. Legiuitorul impune fidejusorul să răspundă, împreună cu debitorul, în cazul în care ultimul nu execută obligația.

Prin fidejusiune se poate garanta obligația debitorului integral sau parțial, gratuit sau oneros. Codul civil reglementează dreptul de regres al fidejusorului către debitor, pentru a percepe de la acesta tot ceea ce a fost plătit creditorului. Însă fidejusorul poate renunța la acest drept, gratificîndu-l astfel pe debitor.

Prin fidejusiune se poate garantata şi o obligaţie viitoare, nu numai cele apărute concomitent sau pînă la instituirea fidejusiunii. Specific relaţiilor de fidejusiune este faptul că, pe lîngă atingerea acordului de voinţă dintre fidejusor şi creditor, mai este necesară existenţa unei obligaţii de bază valabile, garantată prin fidejusiune. Dacă se garantează o obligaţie viitoare, contractul de fidejusiune astfel încheiat confirmă doar legătura juridică între fidejusor şi creditor, fidejusorul fiind obligat numai dacă în viitor va lua naştere obligaţia garantată. Prin fidejusiune poate fi garantată şi o obligaţie afectată de modalităţi (termen, condiţie ori sarcină). Majoritatea obligaţiilor contractuale sînt afectate de modalităţi, cea mai des întîlnită fiind modalitatea termenului.