Contract de Credit Bancar

Extras din referat Cum descarc?

Definitia si caracterele juridice ale contractului de credit bancar
Prin contractul de credit bancar, o banca (creditor) se obliga sa puna la dispozitia unei persoane (debitor) o suma de bani (credit), iar debitorul se obliga sa restituie suma primita si sa plateasca dobanda si alte sume aferente prevazute de contract {art. 1236 (1) CC).
Contractul de credit bancar prezinta urmatoarele caractere juridice:
o este un contract consensual: se considera incheiat si produce efecte juridice din momentul realizarii acordului de vointa a partilor asupra clauzelor esentiale ale contractului;
o este un contract sinalagmatic: drepturile si obligatiile partilor sunt reciproce, corelative si interdependente;
o este un contract cu titlu oneros: pentru creditul acordat debitorul este obligat sa plateasca o dobanda si alte sume aferente prevazute de contract;
o este un contract cu executare succesiva: prestatiile reciproce ale bancii si debitorului se desfasoara in timp.
Natura juridica a contractului de credit bancar
Definitia contractului de credit bancar continuta in art. 1236 (1) CC nu cuprinde unele servicii bancare, care sunt si ele calificate ca modalitati de creditare, astfel ca creditarea prin transferul unei creante (scontul cambiei), "creditele prin semnatura" (avalul si acceptarea cambiei, garantia bancara) etc.
O notiune mai larga a creditului o gasim in Legea institutiilor financiare. Potrivit definitiei cuprinse in art. 3 al acestei legi, prin credit se intelege orice angajament de a acorda bani ca imprumut, cu conditia rambursarii lor, platii dobanzii si altor plati aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei; orice garantie emisa, precum si orice angajament de a achizitiona o creanta sau alte drepturi de a efectua o plata.
Din detinitia citata rezulta urmatoarele modalitati ale creditului:
a) imprumutul fondurilor banesti (aceasta modalitate "clasica" a creditului bancar este reglementata, in special, de art. 12306-1245 CC);
b) prelungirea scadentei unei datorii; pentru aceasta modalitate decreditare serveste, spre exemplu, cambia, (care este reglementata de art. 1279 CC si de Legea cambiei nr. 1527-XII din 22.06.1993//M.O. nr. 10 din 30.10.1993);
c) emiterea unei garantii (garantia bancara este reglementata de art. 1246-1255 CC);
d) scontul (operatiunea de scontare a cambiei este reglementata de titlul V al Legii cambiei).
Contractul de credit bancar deriva din contractul de imprumut. Datorita acestui fapt o mare parte din autori califica contractul de credit bancar ca o specie a contractului de imprumut. insa dupa cum s-a remarcat in doctrina, satisfacerea necesitatilor intreprinzatorilor profesionisti in fonduri banesti este imposibila in cadrul contractului de imprumut, care are caracter real si nu poate oferi imprumutatului certitudinea in ceea ce priveste primirea banilor in momentul oportun, intrucat imprumutatorul nu poate fi obligat de a acorda imprumutul. De aceea, piata financiara are nevoie de un contract cu caracter consensual, care genereaza obligatii din momentul incheierii lui. Acest fapt a determinat aparitia unui contract autonom, care este contractul de credit bancar.
In literatura de specialitate s-au conturat diferite constructii juridice menite sa perfecteze raporturile in domeniul creditarii bancare. Astfel, in doctrina franceza, alaturi de creditarea bancara sub forma contractului de imprumut (contract real) reglementat de Codul civil al Republicii, se distinge "contractul de deschidere de credit", care este privit ca o conventie cadru, ce reprezinta o promisiune unilaterala a bancii de a pune la dispozitia clientului sau, in anumite conditii privind termenul si dobanda, a mijloacelor de plata, in una sau mai multe forme. Acest contract este caracterizat ca nenumit, consensual, sinalagmatic, cu executare succesiva si oneros.
Profesorul I. Turcu defineste contractul de deschidere de credit ca o conventie "prin care banca se obliga sa puna la dispozitia clientului, pentru o perioada determinata sau nedeterminata, un anumit credit, de care beneficiarul va uza fie incasand fondurile, fie tragand o cambie sau un cec asupra bancii, fie prin emiterea unui ordin de plata."
In prezentul paragraf vom analiza contractul de credit bancar asa cum este tratat in art. 1245 CC. 
O conceptie asemanatoare a fost expusa de autorul rus M. M. Agarcov, care a calificat contractul de credit bancar ca un antecontract (cu caracter consensual) cu privire la incheierea in viitor a unui contract de imprumut (cu caracter real).
Pana la intrarea in vigoare a noului Cod civil al Republicii Moldova, raporturile in domeniul creditului bancar erau reglementate de prevederile Codului civil precedent in materie de imprumut. in noul Cod civil exista o sectiune aparte consacrata contractului de credit bancar. insa caracterul inrudit al contractului in cauza cu contractul de imprumut, a determinat legislatorul sa dispuna ca normele ce reglementeaza contractul de imprumut se aplica raporturilor de credit bancar in masura in care aceste raporturi nu sunt reglementate de prevederile sectiunii respective a Codului civil al Republicii Moldova si daca aceste norme nu contravin esentei creditului bancar {art. 1236 (3) CC).
Exista insa deosebiri importante intre contractul de imprumut si contractul de credit bancar, de care trebuie de tinut cont in mod necesar la aplicarea cu titlu subsidiar a nomelor ce reglementeaza contractul de imprumut. Aceste deosebiri constau in urmatoarele:
o contractul de credit bancar este consensual, iar contractul de imprumut este real;
o contractul de credit bancar este sinalagmatic, iar contractul de imprumut este unilateral;
o subiect al contractului de credit bancar in mod obligator este banca, in timp ce in contractul de imprumut subiecti pot fi orice persoane;
o obiect al creditului bancar sunt banii, iar obiect al imprumutului pot fi atat banii, cat si alte bunuri fungibile;
o contractul de credit bancar este cu titlu oneros, pe cand contractul de imprumut se prezuma gratuit.
Subiectii contractului de credit bancar
Partile contractului sunt creditorul (banca sau alta institutie financiara autorizata conform legii, in continuare - banca), pe de o parte, si debitorul, pe de alta parte.
Conform Legii cu privire la Banca Nationala a Moldovei (art. 2) si Legii institutiilor financiare (art. 3), entitatile care au capacitatea de a utiliza mijloacele atrase de la persoane fizice si juridice pentru a acorda credite sunt bancile si alte institutii financiare. Art. 26, alin. 1 al Legii institutiilor financiare numeste printre activitatile financiare "acordarea de credite (de consum si ipotecare, factoring cu sau fara drept de regres, finantarea tranzactiilor comerciale etc). Banca poate exercita aceste activitati numai in baza autorizatiei eliberate de Banca Nationala, in calitate de debitor poate fi orice persoana fizica sau juridica.

Fisiere in arhiva (1):

 Contract de Credit Bancar.doc