Condiții de Validitate și Domenii de Aplicare a Contractului de vânzare-cumpărare

I.Noţiunea contractului de vânzare-cumpărare

1.1 Importanţa şi domeniul de aplicare al contractului de vânzare-cumpărare

Alături de contractul de schimb, contractul de vânzare cumpărare pretinde a fi unul din cele mai vechi contracte cunoscute civilizaţiei umane. Reglementarea raporturilor de vânzare-cumpărare cuprinde o perioadă de dezvoltare de aproximativ patru mii de ani. De asemenea contractul de schimb este temelia apariţiei şi dezvoltării contractului de vânzare-cumpărare.

Din punct de vedere economic, vânzarea reprezintă o variantă mai evoluată a schimbului, din care îşi trag rădăcinile. Astfel, vânzarea-cumpărarea, pare a fi preluat forma schimbului dintre două lucruri, unul dintre ele având valoarea echivalentului general. Mai târziu însă cu apariţia monedei, vânzarea-cumpărarea capătă sensul schimbului unui lucru contra unei valori monetare - preţ (pretium).

Vânzarea-cumpărarea priveşte contractul prin care se strămută/transmite în schimbul unui preţ orice drept, şi nu doar cel de proprietate, precum un alt drept real sau un drept de creanţă.

Noul Cod Civil aduce în prim plan o schimbare majoră în materia contractelor în general, instituind un regim juridic comun contractelor comune şi comerciale, ca urmare a abrogării Codului comercial. Noţiunea de "contract special" este dominată de două antinomii: opoziţia dintre regulile generale şi regulile speciale, pe de o parte, iar pe altă parte, opoziţia dintre contractele numite şi contractele nenumite. Astfel, dreptul contractelor speciale se află între teoria generală a obligaţiilor şi organizarea particulară a unui contract individual.

Cu privire la domeniul de aplicare al contractului de vânzare-cumparare, noua reglementare alocă instituţiei vânzării un număr de 112 articole, de la art.1650 până la art.1762, care formează Capitolul I al Titlului IX "Diferite contracte speciale" din Cartea a V-a: Despre obligaţii. Noul Cod Civil aduce modificări importante cu privire la denumire, obiect, condiţii de validitate şi efetele sale.

Reglementări ale vânzării se găsesc şi in alte acte normative cum ar fi vânzarea locuinţelor proprietate de stat în condiţiile Legii nr. 85/1992, ale Legii nr. 112/1995 sau ale Legii nr.10/2001. În ceeea ce priveşte definiţia vânzării, conform art.1650 NCC reglementeză contractul de vânzare, iar nu de vânzare-cumpărare. Definiţia actualului cod civil nu este diferită mult faţă de cea prevăzută din Codul civil din 1864, deoarece, contractul de vânzare presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui bun de la vânzător la cumpărător în schimbul plăţii unui preţ.

Prin definiţia formultă în art.1650 NCC, vânzarea este: "contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească."

Transmiterea imediată a dreptului de proprietate( la moementul încheierii vânzării), indiferent dacă s-a făcut predarea lucrului vândut sau plata preţului, operează numai dacă sunt întrunite următoarele condiţii :

- vânzătorul este proprietarul lucrului vândut;

- obiectul este proprietarul determinat individual;

- lucrul vândut există;

- părţile sau legea să nu fi amânat transferul dreptului de proprietate.