Caracterele și Atributele Dreptului de Proprietate

PROPRIETATE

1. Definirea legala a dreptului de proprietate a fost completata prin reglementarea noului Cod civil (in raport cu art. 480 C. civ.) in sensul celor evidentiate de doctrina. Noua reglementare defineste acest drept prin continutul sau, adica prin atributele conferite de dreptul de proprietate: posesia, folosinta si dispozitia. Astfel, in noua reglementare, se consfinteste dreptul real al titularului de a poseda, de a folosi si de a dispune (jus posidendi, jus utendi, jus fruendi si jus abutendi) de bunul sau, proprietate privata, atribute ce pot fi exercitate in mod absolut, exclusiv si perpetuu, cu respectarea limitelor legale.

2. Continutul juridic al dreptului de proprietate este acelasi cu cel din textul art. 480 C. civ., si anume, atributele dreptului de proprietate sunt urmatoarele:

- Posesia (jus posidendi) reprezinta, sub aspect juridic, aproprierea stapanirii bunului care este obiectul dreptului de proprietate, practic, relatia dintre proprietar si bunul sau. Astfel, posesia ca element de drept exprima dreptul de a apropria si a stapani bunul, spre deosebire de posesia exercitata ca stare de fapt.

- Folosinta (jus utendi si jus fruendi) ca atribut al dreptului de proprietate, spre deosebire de termenul folosit in limbajul comun, in terminologia juridica reprezinta dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul sau in functie de natura acestuia. Desigur, aceasta prerogativa a titularului nu trebuie exercitata abuziv.1 Exercitarea acestui atribut nu exclude insa dreptul proprietarului de a nu se folosi de bunul sau fara a-si pierde prin neuz dreptul de proprietate.

Cea de a doua latura a atributului folosintei (jus fruendi, fructus) reprezinta dreptul proprietarului de a culege fructele produse periodic de bunul sau, fara a se consuma substanta acestuia. Astfel, fructele se deosebesc de producte - care consuma substanta bunului.

Fructele sunt, conform art. 483 C. civ. si art. 548 N.C.C., naturale, industriale sau civile;

- Dispozitia (jus abutendi, abusus) este atributul dreptului de proprietate, care are doua forme: dispozitia materiala si dispozitia juridica.

a) Dispozitia materiala se refera la bunurile corporale, inclusiv drepturile de creanta a caror substanta juridica este in materialitatea titlului. Dispozitia materiala presupune dreptul proprietarului ca, el insusi sau prin alta persoana, sa consume substanta bunului, sa culeaga productele, sa modifice, sa transforme sau sa distruga bunul.

b) Dispozitia juridica. Exercitarea acestui atribut se realizeaza prin acte juridice de dispozitie intre vii (inter vivos) sau pentru cauza de moarte (mortis causa). In acest sens, acte de instrainare a dreptului de proprietate intre vii pot fi: vanzarea, donatia, contractul de renta viagera, contractul de intretinere etc., iar pentru cauza de moarte - legatul.