Căile de atac în procesul civil în Republica Moldova

Căile de atac a hotărîrilor în procesul civil sunt acele mijloace prin intermediul cărora părţile care nu sunt de acord cu hotărîrea emisă de către prima instanţă au dreptul de a-i verifica legalitatea şi temeinicia, atacînd-o în instanţa de apel sau recurs.

Apelul şi recursul sunt căi ordinare de atac.

Obiectul apelului îl constituie, conf. art.358 al.1,2 CPC, hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi care pot fi atacate la curţile de apel de drept comun şi hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătoriile economice de circumscripţie, ce se atacă cu apel la Curtea de Apel Economică.

Hotărîrile susceptibile de apel pot fi atacate, conf. art.357 CPC, pînă a rămîne definitive, în instanţele de apel care, în baza materialelor din dosar şi a celor prezentate suplimentar, verifică corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale pricinii, a aplicării şi interpretării normelor de drept real, precum şi respectarea normelor de drept procedural, la judecarea pricinii în primă instanţă.

Portivit art.358 al.3,4 CPC, nu pot fi atacate cu apel hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătoriile de drept comun şi de cele economice în litigii

care rezultă din raporturile de contencios administrativ, precum şi alte

hotărîri prevăzute de lege, şi hotărîrile pronunţate în primă instanţă de curţile de apel de drept comun, de Curtea de Apel Economică, de Colegiul civil şi de contencios administrativ şi de Colegiul economic ale Curţii Supreme de Justiţie.

Hotărîrile pronunţate în primă instanţă după reexaminarea

pricinii pot fi atacate cu apel după reguli generale, cum prevede al.5 art.358 CPC.

Reieşind din legislaţia procesual civilă, art.359 al.1 CPC, încheierile ce sunt emise de prima instanţă nu pot fi atacate cu apel decît o dată cu hotărîrea, excepţie făcînd încheierile ce pot fi atacate cu recurs, separat de hotărîre, în cazurile cînd acestea fac imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului şi în cazurile expres prevăzute de lege.

În cazul în care a fost declarat apel împotriva hotărîrii se consideră declarat şi împotriva încheierilor date în pricina respectivă, chiar dacă au fost emise după pronunţarea hotărîrii şi dacă atacarea încheierii nu se menţionează în cererea de apel.

Apelul poate fi declarat, potrivit art.360 CPC, de către părţi şi participanţi la proces, persoanele care nu sînt participante la proces, dar care, prin hotărîre judecătorească, sînt lezate în drepturi; reprezentantul în interesul apelantului, dacă este împuternicit în modul stabilit de lege; martorul, expertul, specialistul şi interpretul, reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.

Persoana interesată care a renunţat expres la apel în privinţa unei hotărîri nu mai are dreptul să declare apel.

În situaţia în care există mai mulţi reclamanţi sau pîrîţi şi intervenienţi care participă în proces din partea apelantului se pot alătura la apel, dacă coincide pretenţiile lor, pentru ce ei prezintă o cerere scrisă. Însă dacă pretenţiile nu coincide aceştia depun apel separate, după reguli generale.

Potrivit art.362 CPC, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data comunicării hotărîrii motivate. Dacă apelul se face înainte de comunicarea

hotărîrii, aceasta se consideră comunicată la data depunerii apelului.

Pentru persoanele care nu au fost atrase la proces, însă în privinţa drepturilor cărora instanţa a luat o hotărîre, termenul de apelcurge din momentul cînd persoanele au luat cunoştinţă în mod legal dehotărîrea judecătorească.

Termenul de apel se întrerupe prin decesul participantului la proces care avea interes să facă apel sau prin decesul mandatarului căruia i se comunicase hotărîrea. În astfel de cazuri, se face o nouă comunicare, iar termenul de apel începe să curgă din nou de la data comunicării hotărîrii. Pentru moştenitorii incapabili şi pentru cei limitaţi în capacitatea de exerciţiu sau pentru cei dispăruţi fără urmă termenul curge din ziua în care se numeşte tutorele sau curatorul.

Penrtu motive întemeiate termenul de atac ce a fost omis poate fi repus de către instanţa de apel ce va judeca apelul.

Apelul ce a fost depus în termen, precum şi termenul de apel, conf. art.363 CPC, suspendă executarea hotărîrii pronunţate de prima instanţă.

Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a

cărei hotărîre se atacă, sub sancţiunea nulităţii,conf. art.364 CPC, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. Cererea de apel şi înscrisurile noi care nu au fost prezentate în primă instanţă se depun cu atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt, plus cîte o copie pentru instanţa de apel. Copiile de pe înscrisuri se legalizează în modul stabilit de lege. Înscrisurile alăturate, redactate într-o limbă străină se depun în traducere, certificată în modul stabilit de lege.

Cererea de apel trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute de lege şi conf.art.365 CPC în ea urmează să fie indicate:

- instanţa căreia îi este adresat apelul;

- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul apelantului,

- calitatea lui procedurală;

- hotărîrea atacată, instanţa care a emis-o, completul de judecată,

- data emiterii;

- motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;

- probele invocate în susţinerea apelului;

- solicitarea apelantului;

- numele şi domiciliul martorilor, dacă se cere a fi citaţi în apel;

- documentele ce se anexează.

În cerere pot fi indicate şi alte date ce au importanţă pentru cauză. Cererea ce se depune în mod obligatoriu urmează să fie semnată de către apelant.

După primirea cererii de apel preşedintele primei instanţe o înregistrează, cel tîrziu a doua zi, şi după expirarea termenului de depunere a apelului, pentru toţi participanţii, expediază a doua zi instanţei de apel dosarul împreună cu apelul.

Pînă la expedierea dosarului instanţei de apel, apelantul are drepul să-şi retragă apelul înaintînd o cerere ce se anexează la dosar.

Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile necesare şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, conf. art.368 CPC, judecătorul instanţei de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă apelantul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării iniţiale.

Încheierea instanţei de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată cu recurs.