Adopția internațională în Republica Moldova

Cuprins referat Cum descarc?

1. Analiza comparativa a institutiei adoptiei prin prisma legislatiilor altor state
2. Examinarea institutiei adoptiei prin prisma tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte
3. Consideratiuni generale privind adoptia internationala in RM
4. Practici si pareci privind adoptia internationala
Bibliografie

Extras din referat Cum descarc?

1. Analiza comparativa a institutiei adoptiei prin prisma legislatiilor altor state
O data cu ratificarea din partea mai multor state a Conventiei de la Haga in materia protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, a influentat necesitatea amendarii cadrului legislativ national si armonizarea acestuia la tratatul international la care statele sunt parte.
Institutia adoptiei este reglementata de legislatia tuturor statelor membre ale Consiliului Europei si Organizatiei Natiunilor Unite, insa abordarea asupra principiilor care ar trebui sa guverneze adoptia, procedura de incuviintare si efectele juridice ale adoptiei, ridica anumite disensiuni.
Legislatiile altor state in domeniu de resort, califica diferit adoptia ca institutie juridica. Astfel, in unele state ca: Germania, Austria, Spania, Franta, Portugalia etc., adoptia este calificata ca o institutie a dreptului substantial, fie a dreptului civil, ca act de stare civila, fie a dreptului familiei iar in state ca: Anglia, Suedia, Italia etc., adoptia este calificata ca o institutie in care prevaleaza aspectele de drept procesual civil, fiind in esenta un act de autoritate.
Analiza comparativa al legislatiei europene, reflecta coexistenta a doua sisteme privind procedura adoptiei: adoptia judiciara (Republica Moldova, Germania, Anglia, Olanda, Franta, Elvetia, Italia, Portugalia) care debuteaza printr-o cerere a adoptatorului adresata instantei competente. Hotararea prin care se incuviinteaza adoptia este mentionata intr-un registru de stare civila si adoptia contractuala (Austria, Spania, Belgia) in baza careia adoptia este considerata un contract stabilit intre doua parti (adaptator si adoptat sau reprezentantul legal al acestuia din urma daca este minor). Efectele acestui contract sunt stabilite imperativ de lege. Odata semnat, partile nu pot sa rezilieze contractul unilateral. In Spania, desi adoptia este considerata un act de natura contractuala, procedura presupune o etapa notariala, in care se intocmeste actul de adoptie.
Legislatia islamica nu recunoaste conceptul de adoptie prin care se secretizeaza parintii naturali si relatiile de sange ale copilului. Copii fara familie pot trai prin forme permanente de plasament familial, de tip kafalab, conform carora in cele mai multe state islamice este posibila sa nu ia numele si sa nu aiba dreptul de mostenire in familia primitoare. In unele state ca: Bangladesh etc., adoptiile exprima ingrijorare realizandu-se de catre agentii misionare straine, in scopul convertirii copilului, de asemenea in statul Madagascar etc., incheierea adoptiilor au ca scop obtinerea avantajelor materiale si prestigiu.
In dreptul suedez, potrivit Legii federale din 30 iunie 1972, intrata in vigoare la 1 aprilie 1973, instanta suedeza in principiu, este competenta sa pronunte adoptia daca cel care o solicita are cetatenia sau domiciliul in Suedia sau daca Consiliul Kegal a aprobat in acest sens. Cererea de adoptie va fi solutionata potrivit legii suedeze.
In dreptul englez (common law) fundamentala este stabilirea competentei jurisdictionale a instantei engleze, care in lumina propriilor sale norme de competenta se declara competenta si va aplica dreptul englez, indiferent de cetatenia celui care adopta sau a celui adoptat. Totodata, de remarcat este faptul ca aceste sisteme de drept iau totusi in considerare legea nationala a copilului, atunci cand apreciaza daca adoptia este in interesul copilului, privit prin prisma recunoasterii hotararii judecatoresti in statul de origine al copilului.
In Franta pot fi adoptati copii pana la varsta de 18 ani, pentru care familia biologica sau consiliul de familie numit de tribunal si-a dat consimtamantul la adoptie, pentru care parintii sunt necunoscuti, disparuti, sau decedati, cand parintii biologici si-au pierdut/au fost decazuti din drepturile parintesti, copii declarati abandonati de catre tribunal si cand copiii sunt in grija institutiei publice. Ca o conditie pentru adoptia unui copil, consimtamantul parintilor biologici trebuie dat liber, scris si in deplinatatea facultatilor in fata autoritatilor locale. In situatia in care copilul are 13 ani sau este mai mare, el/ea trebuie audiat si isi va da consimtamantul la adoptie. [1] 
Portugalia este o tara care a ratificat Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale relativ recent, in anul 2004. In aceasta tara, pot fi adoptati numai copiii pana la varsta de 15 ani, varsta care este luata in calcul la momentul deschiderii procedurii de adoptie, cand a fost declarat anterior adoptabil de catre Tribunalul pentru familie si minori, cand este practic imposibila reintegrarea in familia biologica si este dovedit acest lucru, cand copilul este abandonat de familia biologica si este la risc de institutionalizare, tribunalul poate decide ca masura de protectie in mod normal adoptia totala. [2] 
Finlanda este o tara care a ratificat Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale relativ recent, in anul 1997. Legislatia in domeniu nu face diferenta in ceea ce priveste adoptia unor copii cu nevoi speciale de alti copii. Structurile responsabile privind domeniul adoptiei sunt: la nivel local institutii sociale publice municipale si organizatii private (agentii de adoptie licentiate), la nivel central Ministerul Sanatatii si Bunastarii din Finlanda/Consiliul Finlandez pentru Adoptii Internationale si la nivel judiciar instanta judecatoreasca. 
Pot fi adoptati atat copii cat si adulti. In cazul copiilor, o conditie obligatorie pentru adoptie este consimtamantul scris si in deplinatatea facultatilor a parintilor biologici. In situatia in care este vorba despre o femeie care abia a nascut, consimtamantul nu este considerat valid daca femeia nu a avut timp suficient sa se refaca dupa nastere si in nici un caz nu poate fi exprimat mai devreme de 8 saptamani de la nastere. Este obligatoriu ca in prealabil exprimarii consimtamantului, reprezentantii autoritatilor locale sau ai agentiei de adoptie sa informeze si sa consilieze parintii biologici asupra consecintelor legale si familiale ce apar in urma adoptiei. Se vorbeste si despre adoptia unui adult in situatia in care in perioada copilariei a fost crescut si ingrijit de catre persoana sau familia care doreste sa adopte si nu a fost posibil sa fie adoptat cat inca a fost minor sau daca exista alte elemente care sa sustina adoptia acestuia ca adult. [3]

Fisiere in arhiva (1):

 Adoptia Internationala.doc