Acțiunea Directă a Victimei care a Suferit un Prejudiciu Împotriva Asiguratorului de Răspundere Civilă

Uriaşele progrese ale ştiinţei şi tehnicii înregistrate în epoca modernă n-au făcut şi nici nu puteau face să dispară pericolele (riscurile) la care erau supuşi oamenii şi bunurile lor. Ele au contribuit însă la perfecţionarea formelor de protejare a acestora împotriva forţelor destructoare ale naturii şi a accidentelor de toate felurile. Între acestea un loc de excepţie îl ocupă asigurarea de bunuri, persoane şi de răspundere civilă.

Un contract care dobândeşte o amploare considerabilă în lumea contemporană este cel de asigurare.

Contractul de asigurare este acel contract prin care o persoană fizică sau juridică (numită asigurat), se obligă să plătească asiguratului o anumită sumă de bani (denumită primă de asigurare), în schimbul obligaţiei pe care şi-o asumă asiguratorul de a suporta riscurile care provin din producerea în viitor a unor evenimente prejudiciabile pentru asigurat, în sensul de a-i plăti acestuia sau unei terţe persoane o sumă de bani cu titlu de indemnizaţii de asigurare.

Într-un asemenea contract, au calitatea de părţi asiguratul, (care poate fi persoana care a închiriat contractul, dar şi o altă persoană), şi asiguratorul, (cel care se obligă să plătească asiguratului o sumă de bani, la produce rea evenimentului).

Contractul de asigurare poate cuprinde şi o stipulaţie pentru altul în cazul în care părţile contractante au stabilit ca, în cazul realizării evenimentului, asiguratorul să achite indemnizaţia de asigurare unei terţ, numit beneficiar al asigurării.

Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare îl dă existenţa riscului, (pericolului). Riscul constituie un eveniment viitor şi incert (inundaţii, incendiu, accident, moarte) la care sunt supuse viaţa şi sănătatea unei persoane sau bunurile acesteia. Nesiguranţa evenimentului viitor poate avea în vedere îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului (de ex. un accident) ori data realizării evenimentului (moartea persoanei). În materia contractului de asigurare, noţiunea de risc diferă de înţelesul riscului la care face referire art. 971 C. civ.

Riscul pe care şi-l asumă asiguratorul trebuie să existe în momentul încheierii contractului, el trebuie precizat în contract, deoarece este de strictă interpretare. Este necesar ca riscul să nu depindă de voinţa asiguratorului, deoarece în acest caz dispare elementul aleatoriu al contractului.

Ca urmare a riscului pe care şi-l asumă asiguratorul, asiguratul trebuie să plătească o sumă de bani denumită primă, al cărui cuantum depinde de frecvanţa şi intensitatea riscului. În momentul în care a survenit evenimentul, asiguratorul are obligaţia să plătească asiguratului o sumă de bani, denumită indemnizaţie de asigurare. După obiectul asigurării, asigurările se împart în asigurări de bunuri, asigurări de răspundere civilă şi asigurări de persoane.

Sediul materiei în cazul asigurărilor se găseşte în Legea 136 / 1995, modificată şi completată succesiv. Acest text de lege consacră dreptul victimei care a suferit un prejudiciu, la o acţiune directă împotriva asiguratorului de răspundere civilă, pentru repararea prejudiciului cauzat de asigurat.

Acţiunea directă este specifică exclusiv asigurărilor de răspundere civilă, indiferent că este vorba de o asigurare facultativă sau una obligatorie.

În cazul asigurării de răspundere civilă, (asigurare de responsabilitate) obiectul asigurării constă într-o valoare patrimonială egală cu despăgubirile care urma să le plătească asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terţe persoane pentru care răspunde potrivit legii civile. Spre exemplu despăgubirile datorate terţilor păgubiţi prin accidente de autovehicule ca urmare a vătămării sănătăţii sau cauzării morţii, ori distrugerii sau deteriorării de bunuri.

Asigurările de răspundere civila sunt asigurări contra pagubelor, (asigurări de daune), având drept scop repararea prejudiciului care ameninţă patrimonial asiguratului prin plata despăgubirilor civile datorate terţilor, ca urmare a faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii ce angajează răspunderea asiguratului. Drept urmare aceste asigurări au caracter de despăgubire (indemnitar).

În asigurarea de răspundere civila interesul asigurat constă în dorinţa de a evita plata despăgubirilor datorate terţilor, paguba se produce în patrimonial unei terţe persoane, dar ca urmare a răspunderii civile-această pagubă ar urma sa fie suportată din patrimoniul persoanei responsabile asigurate.

Atât asigurările de răspundere cele obligatorii, cât şi cele facultative, sunt asigurări de natură contractuală.

Asigurarea obligatorie de răspundere civila este reglementată numai pentru pagubele cauzate prin accidente de autovehicule şi se realizează printr-un contract forţat. Contractul forţat este acel contract pe care părţile sunt obligate să-l încheie printr-o normă imperativă a legii, iar conţinutul sau cuprinsul este prestabilit tot prin regim imperativ.

Potrivit articolului 42, al. 1 din Legea 136/95 drepturile persoanelor păgubite se execută împotriva celor răspunzători de producerea prejudiciului, în condiţiile dreptului