Războiul Împotriva Terorismului

Vom câstiga, cauza noastra este una corecta; vom câstiga pentru ca vom fi mai ofensivi. (Din discursul rostit de G.W.Bush cu ocazia vizitei sale în Irak, în ziua de 27 noiembrie 2003)

Considerat drept un actor nou pe scena internationala, terorismul, prin consecintele actiunilor sale, atrage atentia tot mai crescuta a majoritatii specialistilor în domeniul apararii si securitatii, eradicarea sa constituind o prioritate pe agenda principalilor actori, state sau organizatii regionale si internationale. Aceasta atentie este justificata, în mare masura, de largirea spatiului de manifestare a acestuia, de diversificarea mijloacelor si procedeelor necesare pregatirii si desfasurarii actiunilor teroriste.

În prezent, din cauza complexitatii fenomenului, nu s-a ajuns la gasirea unei definitii complete, a terorismului, unanim acceptate la nivel international. Ceea ce este unanim acceptat, însa, este faptul ca terorismul se constituie într-o amenintare la adresa securitatii nationale si internationale. O eventuala definitie ar trebui sa surprinda faptul ca terorismul este un ansamblu de actiuni întreprinse de forte non-statale, pentru a influenta politica, inclusiv prin mijloace violente îndreptate, cu precadere, împotriva populatiei civile. Prin urmare, terorismul implica mijloace militare pentru a-si realiza scopurile multiple, majoritatea presupunând radicalism religios si politic, prin paralizarea capacitatii guvernelor de a mentine siguranta populatiei.

Ciocnirile dintre teroristi si fortele de ordine sunt sporadice, uneori spectaculoase, desfasurate în prezenta si cu sacrificiul populatiei pasnice. Armamentul folosit este un amestec de cibernetica, tehnica de ultima ora si mijloace artizanale. Progresul tehnologic a pus în mâna unor indivizi sau grupuri de indivizi capacitati distructive care alta data erau destinate doar guvernelor si armatelor. Aceasta constituie o sursa de instabilitate majora, pe care comunitatea internationala nu este deocamdata capabila sa o elimine, fiind cu atât mai grava cu cât majoritatea organizatiilor teroriste actioneaza la nivel international pentru a-si realiza obiectivele, multe dintre acestea fiind reflexe ale angoaselor sau revendicarilor de grup generate de probleme interne din statul de origine.

Este cunoscut faptul ca terorismul prospera în tari slabe si decazute, unde nu exista un control efectiv al statului asupra teritoriului intern. Aceasta stare de fapt a fost creata prin specularea si amplificarea sistemica a unor lipsuri reale. Sistemul international prezinta o serie de goluri provenite din faptul ca dispune de unele caracteristici externe ale statului (prezenta sau recunoastere internationala), dar nu si caracteristicile interne ale unui stat  control intern asupra unui teritoriu, ceea ce permite teroristilor sa actioneze nestingheriti.

Astfel, organizatiile teroriste se pot pregati si activa beneficiind de libertate mare de actiune. Este cazul organizatiei teroriste Al Quaeda, ce a reusit sa organizeze tabere de antrenament în Afghanistan fara a se teme de interferente din partea statului. Iar exemplele pot continua: provinciile de la frontiera de nord a Pakistanului, unde exista un control guvernamental limitat în regiunile pashtune; Yemen, unde puterea guvernului central este slaba în comparatie cu cea a triburilor; Cecenia, care a beneficiat de un control guvernamental limitat, în special în perioada dezintegrarii URSS; Kosovo si Albania, state slabe, framântate dupa criza Iugoslava, unde achizitionarea de arme era extrem de facila, mai ales în perioada imediat urmatoare calmarii crizei. Dezvoltarea organizatiilor teroriste a fost posibila cu precadere în state cu o pronuntata stare de instabilitate, slab dezvoltate, dar exista cazuri în care aceste organizatii s-au desfasurat pe teritoriul unor state dezvoltate (IRA în Irlanda de Nord, ETA în Spania).

În ceea ce priveste consecintele actiunilor teroriste, pe lânga pierderile de vieti omenesti si cele de ordin material, avem de-a face si cu deteriorarea pacii si a valorilor democratiei. Terorismul reuseste sa transforme avantajele democratiei (libera circulatie a persoanelor si bunurilor, libertatea de gândire) în vulnerabilitati. Aceasta transformare are doua sensuri, ambele cu implicatii majore:

1) terorismul se foloseste de instrumentele atât de necesare bunei desfasurari a proceselor democratice (mass-media, dreptul la exprimare, confidentialitatea bancara s.a.);

2) de cealalta parte, statul, pentru a limita, pâna la eliminare, orice încercare de manifestare a actiunilor teroriste, este nevoit sa adopte masuri de securitate sporite, ajungându-se pâna la constrângeri ale libertatilor si drepturilor cetatenesti.