Este cunoscut faptul ca intr-un stat de drept apararea drepturilor si libertatilor persoanei este domeniul prioritar de activitate. In acest context, mentionam ca modalitatea cea mai frecvent utilizata in apararea drepturilor si libertatilor este justitia, infaptuita de autoritatea judecatoreasca. Inca de la finele secolului al XX-lea, a aparut ideea unei noi modalitati de solutionare a conflictelor in materie penala, in opozitie cu abordarile traditionale ale criminalitatii, modelele consensuale fiind promovate ca alternativa la sistemul penal clasic. Aceasta noua cale de rezolvare a raporturilor juridice de conflict nu este limitata la o anumita ramura de drept, ci poate atinge orice domeniu al dreptului, putandu-se dezvolta in orice sistem de drept, mai cu seama in cele ale statelor democratice. Modelele consensuale de rezolvare a conflictelor au fost descrise in mod variat, iar miscarea care a stat la baza promovarii lor este cunoscuta sub diverse titulaturi: justitie comunitara, justitie restaurativa, justitie informala, dar in practica este cel mai adesea cunoscuta sub denumirea de mediere. Trebuie precizat insa ca, desi s-ar putea crede ca exista o relatie de sinonimie intre notiunea de mediere si cea de justitie restaurativa, totusi justitia restaurativa reprezinta un concept mult mai larg, un nou curent in filosofia penala actuala, incluzand si medierea care de fapt este principala forma in care se concretizeaza justitia restaurativa, alaturi de o mare varietate de forme particulare incluse in conceptul restaurativ. In multe dintre legislatiile europene, o alta forma prin care se realizeaza justitia restaurativa o constituie serviciul in folosul comunitatii ce ii vizeaza mai ales pe infractorii minori si tineri. Prin serviciul in folosul comunitatii este desemnata orice forma de munca neremunerata, impusa ca raspuns al societatii la comportamentul delincvent, munca de care comunitatea poate beneficia intr-un fel sau altul. Intr-o abordare oficiala a problemei se precizeaza ca: "Justitia restaurativa este un proces in care toate partile care au legatura cu o anumita infractiune colaboreaza pentru gasirea unei cai prin care sa fie inlaturate consecintele nefaste ale infractiunii si implicatiile sale pentru viitor" . Justitia restaurativa presupune readucerea la starea initiala a delincventului si victimei, adica restaurarea relatiilor dintre parti, existente pina la conflict. Mai intii de toate, justitia restaurativa reformuleaza notiunea infractiunii: infractiunea este o violenta, jignire, cauzata unei persoane, dar nu un atentat impotriva intereselor statului. Infractiunea aduce daune unei anumite persoane, unui grup social concret si ca urmare apare obligatia de a repara dauna, anume in asa mod este tratata notiunea raspunderii. In consecinta, se schimba si scopul justitiei penale: nu pedepsirea persoanei, dar impacarea, repararea prejudiciului si restabilirea relatiilor sociale, existente pina la comiterea infractiunii. Restabilirea nu trebuie tratata ca o notiune formal - juridica, potrivit careia pedeapsa serveste o modalitate de restabilire a dreptului incalcat, dar trebuie tratata ca o categorie ,,umana", ca o ,,echitate". Subiectii de baza ai acestei proceduri sunt insisi participantii conflictului - infractorul si victima, deoarece principiul de baza al justitiei restaurative este de a imputernici partile in scopul solutionarii conflictului. Un moment primordial in metoda restaurativa de solutionare a conflictelor de drept penal consta in continutul raspunderii: nici tolerare sau iertare, nici razbunare. Impacarea are loc doar in cazul in care infractorul recunoaste vinovatia sa si este de acord sa recupereze dauna. Invinuitul sau inculpatul care si-a recunoscut vina nu mai este subiectul pasiv, care suporta constringerea statala, dar devine subiect activ al raspunderii. In justitia represiva infractorii sunt izolati de societate. Astfel, apare o noua problema - resocializarea persoanelor care au executat pedeapsa cu inchisoare, iar victimele infractiunilor, rareori fiind despagubite, deseori sufera a doua oara. Ideea de baza a justitiei de restabilire consta in compensarea prejudiciului cauzat prin infractiune si, in masura posibilitatii, readucerea la starea initiala a delincventului si victimei. Justitia de restabilire este o alternativa metodelor traditionale ale procesului penal, fiind orientata spre antrenarea comunitatii si societatii in ansamblu in procesul de restaurare. Acest tip de justitie asigura restabilirea armoniei sociale prin impacarea delincventului cu victima atit in cadrul sistemului justitiei penale, cit si in afara acestuia cu ajutorul compensarii si mediatiei. Drept prioritate a justitiei de restabilire este aplanarea conflictului dintre victima, delincvent si societate, fiind orientata mai mult spre satisfacerea necesitatilor si atenuarea vinovatiei, decit spre reactia represiva a statului. In timpul aplicarii masurilor justitiei de restabilire, este deosebit de important asigurarea raportului corespunzator dintre necesitatile si interesele persoanei vatamate si drepturile delincventului. De asemenea, este important a preciza ca justitia de restabilire se bazeaza pe compensarea benevola de catre delincvent a prejudiciului cauzat victimei in schimbul atenuarii vinovatiei, inclusiv liberarea de raspundere penala sau pedeapsa a acestuia.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
