Infracționalitatea ca Fenomen - Definiție și Concepte

1.1. Definirea devianţei

Devianţa constă în multitudinea comportamentelor ale căror caracteristici apar mai mult sau mai puţin ofensatoare, reprobabile, condamnabile şi care generează sau ar genera – dacă ar fi descoperite – dezaprobare, ostilitate şi diferite sancţiuni faţă de autorii acestora.

Devianţa este ansamblul conduitelor şi stărilor pe care membrii uni grup le judecă drept neconforme cu aşteptările, normele sau valorile lor şi care, în consecinţă, riscă să trezească din partea lor reprobare şi sancţiuni. (Cusson, Maurice, 2005, p.461).

Din punct de vedere sociologic, devianţa se referă la orice încălcare sau abatere de la normele scrise sau nescrise ale unei colectivităţi (de la simpla negare a normei, lipsa lealităţii, simularea sau ofensa adusă unor persoane şi până la furt, trădare, sinucidere, crimă etc.), care ameninţă echilibrul sistemului şi dă naştere unei sancţiuni. Sub raport juridic, devianţa priveşte violarea normelor legale, cu alte cuvinte, comportamentul antisocial( infracţional sau delincvenţial ).

Grupurile sociale creează devianţa prin stabilirea de reguli a căror încălcare constituie o devianţă şi prin aplicarea acestor reguli unor indivizi etichetaţi out-sideri (Becker apud. Cusson, M.,2005, p.466).

Devianţa poate fi întâlnită la orice persoană, chiar dacă unii sunt mai predispuşi la devianţă decât alţii, chiar dacă unii tind să devieze de la norme mult mai importante comparativ cu alţii. Asemenea abateri sau transgresări ale normelor şi regulilor sociale există în orice societate şi ele pot fi mai mult sau mai puţin deviante, în funcţie de standardele valorice şi morale care orientează acţiunile indivizilor şi de conduitele „medii” sau „normale” recunoscute de societate.

Funcţii ale fenomenului de devianţă ( Albert Cohen, apud. Turliuc Mariana Nicoleta,2007 ):

- funcţii pozitive:

- definirea şi clarificarea riguroasă a normelor, în scopul înlăturării ambiguităţii acestora;

- creşterea solidarităţii emoţionale a grupului;

- producerea unor schimbări necesare în sistemul social;

- considerarea conformităţii ca fiind mai dezirabilă decât devianţa.

- funcţii negative:

- eliminarea motivaţiilor de conformare a membrilor societăţii;

- subminarea încrederii necesare în autoritatea normelor societăţii;

- reducerea interdependenţei necesare pentru funcţionarea normală a sistemului social şi dfezvoltarea unor conflicte între rolurile sociale.

Există unele concepţii, elaborate de sociologia americană, care confirmă că comportamnetul social este evaluat mai mult prin conformarea sa la norme decât prin abaterea sau transgresarea lor. După aceste concepţii, conformitatea sau obedienţa la normele sociale se datorează contribuţiei a cel puţin patru factori:

a) „presiunea” grupului social exercitată asupra individului şi integrarea conformistă a acestuia în grupul respectiv;

b) procesul de socializare şi de „învăţare” socială a normelor de către individ;

c) conştiinţa faptului că încălcarea normelor atrage după sine sancţiuni represive, în timp ce conformitatea reprezintă un comportament socialmente „normal”, fiind recompensat pozitiv;

d) faptul că adeseori individul nu este „conştient” de posibilitatea alegerii unor moduri alternative de comportament (Rădulescu, Sorin, Banciu, Dan, 1996, p.18)

Tipuri de devianţă(Turliuc Mariana Nicoleta, 2007):

1. În funcţie de natura efectelor sociale ale devianţei

- pozitivă ( individul adoptă/creează norme şi valori noi, superioare);

- negativă ( încălcarea normelor medii ale unui grup social );

- neutră ( acoperă conduitele tolerate de grup ce nu afectează unitatea şi coeziunea sistemului ).

2. În funcţie de magnitudinea şi gravitatea actelor deviante

- gravă ( de exemplu: omuciderea sau perversiunile sexuale );