Geneza criminalității în concepția lui Emile Durkheim

Criminalitatea ca fenomen social a apărut odată cu structurarea primelor comunităti ,

atunci cand s-au impus norme şi a existat morală.

Ştiintific criminalitatea a început să fie studiată , relativ recent , în ultimele două secole.

1)Cesare BECCARIA (1738-1794)

“Despre infracţiuni şi pedepse”- 1764 critică tirania şi arbitrariul din justiţie şi pledează pentru “dreptul comun”unde toată lumea să fie egală în faţa legii şi împotriva dreptului “inchizitorial” medieval.

- este întemeietorul şcolii cu acelaşi nume şi sunt influenţati de lucrările filozofilor iluminişti Montesqieu (1689- 1755) scriitor , jurist ,filozof , pamfletar realizeaza o satiră politică şi religioasă se pronunţă pentru monarhia constitutională şi separaţia puterilor în stat şi J.J. Rousseau (1712 – 1775) gânditor , scriitor,condamnă inegalitatea politică şi socială, doctrina sa

devine platforma iacobină a revolutiei franceze ,adevaratul suveran este poporul ( “ contractul social”) ,in materia educaţiei juvenile apreciază că educatia să fie conformă cu natura proprie a copilului.

- a incercat introducerea ca metodă de studiu delicvenţial într-un sistem de cercetări experimentale punînd accentul îndeosebi pe aspectul psihiatriei judiciare.

2) Cesare LOMBROSO (1836-1909)

Medic şi criminolog italian. Intemeietorul şcolii antropologice a dreptului este autorul teoriei “infractorului înnascut” care poate fi recunoscut după anumite “stigmate” corporale ( “Omul deligvent ” , ”Crima,cauzele şi remediile ei”).

3)Enrico FERRI (1856- 1929)

- jurist şi om politic

- este considerat întemeietorul “criminologiei sociologice” “Sociologia criminală”- 1929.

- şcoala lui Enrico Ferri apreciază ca factori favorizanţi ai criminalităţii : cauzele sociale , determinările sociale.

4) Rafaelle GAROFALO (1851- 1934)

- jurist italian , profesor la Napoli.

In lucrarea sa monumentală “Criminologia” ( Napoli 1885 ) incearcă să definească criminologia ca pe o ştiinta separată de dreptul penal

- doreste să creeze o teorie a “criminalităţii naturale”.

5) Franz von LISZT

- cercetator german susine necesitatea unei ştiinţe totale a dreptului penal în care să fie incluse antropologia criminologică , psihologia criminală şi statistica criminologică.

Cercetarea criminologică suscita interes şi rezultatele sunt sintetizate în capitole distincte în dreptul penal , sociologie , psihologie , biologie. Ca urmare au avut loc Congrese internaţionale Roma (1885), Paris (1889),Bruxelles (1892),Geneva (1896), Amsterdam (1901),

Torino (1906)si Koln (1908).

In 1934 la Paris s-a creeat Societatea internaţională de crimnologie avand ca principal obiectiv promovarea internaţională a stereotipului ştiintific al criminalităţii abordîndu-se teme precum: crima organizată, criminalitatea “gulerelor albe “, criminalitatea transnaţională ,

delicvenţa juvenilă etc.

- S-au creeat centre de cercetare stiintifică în domeniu ( Montreal , Geneva).

- In 1968 la Roma sub egida Consiliului Economic şi Social al ONU (ECOSOC) s-a creeat institutul de cercetare pentru apărare socială a UNSARI care în 1989 a fost transformat în

Institutul Internaţional de Cercetare asupra Crimei şi Justiţiei ( UNIERI).

La nivel naţional în 1990 a fost înfiintata Societatea Romană de Criminologie şi Criminalistică în cadrul Ministerului Justiţiei – Institutul pentru Prevenirea Criminalitatii şi în M.I. Instuitutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii.

Pentru a se afirma că ştinţa criminală a trebuit să dovedească că are obiect propriu de cercetare , metode şi tehnici ştiinţifice de cercetare , să facă evaluari, parteneriate şi să propună măsuri eficiente de combatere şi prevenire a criminalitaţii , ca fenomen social.

Obiectul criminologiei este definit la cel de-al 2 lea Congres International de Criminologie - Paris ( 1950) ca fiind : criminalitatea ca fenomen social , infracţiunea , infractorul ,victima şi reacţia socială împotriva victimei.

1) Criminalitatea “ ca orice fenomen social” reprezintă un sistem cu proprietăţi şi funcţii proprii.

Analiza ştiintifică specifică criminologia operează cu termeni specifici , cum sunt :

- criminalitatea reală – este un concept ce persupune totalitatea faptelor penale săvarşite

pe un anumit teritoriu , într-o perioadă determinată