Formarea subculturii la tineri

O subcultura este o subdiviziune din cultura dominanta ce isi are propriile norme, credinte si valori. Subcultura tipica apare atunci cand niste indivizi aflati in circumstante similare se afla izolati fata de drumul social principal si ca sa-si atinga telurile se unesc pentru sustinerea reciproca. Subculturile nu pot exista in afara societatii, ele apar si se dezvolta in interiorul acesteia, fie printre membrii minoritatilor etnice, rasiale, fie printre cei privati de libertate, ori printre grupurile ocupationale sau membrii bandelor care dorm in subsolurile canalizarilor etc.

Cercetarea criminologica facuta in randul bandelor formate din adolescenti a atras atentia asupra dezvoltarii accelerate a subculturilor in grupul acestor tineri si faptul ca cercetarea trebuie facuta cu maximum de atentie, acesta fiind de fapt punctul de pornire si locul de incubare a criminalitatii comise de tineri, astfel toate subculturile apar ca raspuns la problemele speciale carora membrii culturilor dominante nu le fac fata.

Pentru a explica aparitia subculturilor delicvente au fost elaborate mai multe teorii de catre Albert Cohen si Richard Claward si Lloyd Ohlin, teorii care insa sunt extensii ale teoriei stresului, dezorganizarii sociale si asocierilor diferentiate. Aceste teorii explica de ce apar subculturile (teoria stresului), de ce iau o forma speciala (dezorganizarea sociala) si cum isi face trecerea de la o generatie la alta.

Teoriile stresului propun existenta unor forte sociale sau presiuni psihice care imping oamenii la comiterea faptelor de natura infractionala. Aceste forte nu sunt repartizate uniform si apar mai frecvent in grupurile unde rata criminalitatii este mai ridicata.

Merton a propus prima teorie a stresului, revizuind astfel teoria anomiei lasata de Durkheim. Merton spune ca adevarata problema a anomiei nu este creata de schimbarile sociale bruste ci de structura sociala care cere aceleasi realizari din partea membrilor sai, fara a le oferi insa aceleasi mijloace. Merton sublinia ca inclinarea indivizilor de a comite infractiuni nu este neaparat naturala, ci mai degraba acestea sunt fapte care au la origine o inducere culturala. Structura sociala prin valentele sale coercitive ar putea limita inclinatia unor grupuri de a se deda la astfel de fapte, de asemenea ar putea sa exercite si o anumita presiune asupra unor persoane din societate, fapt ce i-ar determina pe membrii culturilor, in special tinerii, sa adopte mai repede o atitudine mai nonconformista, decat una subordonata perceptelor sociale. Aceasta dupa opinia sa ar veni sa explice cauzele pentru care crima este mai concentrate in anumite grupuri decat in altele.

Durkheim spunea ca in ceea ce priveste cultura, aceasta ar actiona pentru limitarea unor aspiratii individuale, fapt care ii determina pe tineri, datorita caracterului lor idealist, sa desconsidere barierele culturale, formandu-si astfel propriile subculturi.

Cultura se refera la modul cum oamenii gandesc in societate, iar structura se refera la modul in care o societate este organizata. Contradictia intre cultura si structura sociala a societatii (fenomenul anomie, Merton) duce la crearea stresului, in special in randul tinerilor. Aceasta contradictie intre cultura, care plaseaza o subliniere disproportionate in a realize scopul de a acumula bunastarea ( chiar daca sustine ca acest scop este aplicabil tuturor persoanelor), si structura sociala, care limiteaza posibilitatile individului din cadrul claselor de jos de a realize telul propus prin mijloace legale, creaza o predispozitie in randul tinerilor de formare a propriilor subculturi. Mai trebuie luat in considerare si modul in care aceste conflicte genereaza forte care-i determina pe tineri sa aiba un comportament infractional, cat si forte care-i retin sa dezvolte un asemenea comportament.