Efectele Victimizării

I. Victimizarea. Noțiune

Victimizarea constă în procesul de transformare al persoanelor în victime infracționale și în consecințele infracțiunilor asupra acestora. Victimizarea este un proces de transformare, o modificare, deoarece vizează evoluția persoanelor care au predispoziție victimală sub aspectul comportamentului acestora antedelictum, infracțional (în timpul comiterii faptei respective) si postdelictum. Practic, victimizarea privește etapele parcurse de victima unei infracțiuni din momentul în care se prefigurează săvârșirea infracțiunii și până la data când survin efectele produse de fapta infracțională, de aceea nu se poate vorbi despre victimizare în cazul în care o persoană are potențial victimal neconcretizat.

Orice faptă antisocială cu finalitate victimală se soldează cu producerea unor consecințe multiple, atât în ceea ce privește individul uman, cât și în ceea ce privește grupul social. Aceste consecințe nu se produc niciodată numai asupra persoanei sau numai adupra societății datorită interdependenței ce există între aceștia. În plus, nu de puține ori această relație individ – societate poate fi descrisă ca având o intensitate neuniformă, în numeroase cazuri efectul de feed-back fiind dublat de un efect de avalanșă. Victimizarea unui individ poate influența reacția grupului de apartenență, acesta determinând și el modificări ale receptivității individului, ajungându-se, uneori, la adevărate psihoze sau isterii de masă

II. Efectele victimizării. Generalități.

Victima unei infracțiuni, de cele mai multe ori nu poate avea o viață normală dupa producerea faptei ilicite. În unele cazuri, fericite, dar puține, victimele își revin total, alteori acestea își revin parțial, însă sunt și multe situații în care victimele suportă consecințe grave iremediabile. Cele mai întâlnite tulburări pot fi desemnate prin expresia ”stres pottraumatic” și reprezintă tulburări de comportament, crize nervoase, agitație nejustificată, tulburări anxioase, dereglări alimentare, etc. Victimele infracțiunii suferă anumite consecințe care pot fi de ordin material, fizico – biolgic, social si moral (psihologic). Sigur, sunt infrancțiuni care pot produce toate tipurile de efecte menționate, dar sunt și infracțiuni care nu pot determina decât una sau unele dintre aceste consecințte nedorite. De pildă, infracțiunea de vătămare corporală gravă poate produce urmări morale (de pildă, imposibilitatea participării la viața socială), fizico – biologice (spre exemplu o infirmitate fizică permanentă), materiale (de exemplu, pierderea unor venituri periodice), sociale (tulburări de comportament), psihologice (tulburări de gândire). Infracțiunile contra patrimoniului, în schimb, rareori determină consecințe extramateriale. Spre exemplu, în cazul infracțiunii de distrugere, dacă bunul ce formează obiectul infracțiunii avea o valoare morală pentru victimă, alături de daunele materiale se produc și daune morale. În cazul infracțiunilor contra patrimoniului, se pot produce și anumite consecințe sociale, psihologice și morale, deoarece obiectul material al infracțiunii este uneori foarte important pentru persoana vătămată sau pentru alte persoane aflate în anturajul acesteia. Sunt oameni care suferă foarte mult în cazul pierderii unui animal sau a unui bun.

III. Efectele fizico – biologice.

Cele mai grave efecte pe care le produc infracțiunile contra persoanei, în cazul victemelor supraviețuitoare, sunt cele de ordin fizico – biologic. Prin săvârșirea anumitor infracțiuni se cauzează victimelor pierderea unor organe sau simțuri ori încetarea funcționării lor, sluțirea, infirmități fizice sau psihice ori alte astfel de consecințe. Unele infracțiuni determină diferite tipuri de leziuni corporale, cum sunt echimozele, excoriațiile, arsurile sau fracturile.

Uneori, infracțiunile îndreptate împotriva persoanei, în special cele contra vieții, libertății sexuale, integrității corporale sau sănătății, cauzează disfuncționalități organice, printre care figurează tulburările de natură psihică (spre exemplu, în cazul unor vătămări corporale).

Sunt cazuri, dar mai rare, când anumite persoane din anturajul foarte apropiat al subiectului pasiv al infracțiunii suferă tulburări de natură psihică, reversibile sau chiar ireversibile. De pildă, pierderea unui copil, a unui părinte sau a soțului, generează vătămări ale sănătății persoanelor din apropierea victimei directe. Sunt cunoscute cazuri în care unul dintre părinții victimei ucise a ajuns în stare de iresponsabilitate sau a suferit un atac de cord

Printre cele mai frecvente consecințe fizico – biologice suferite de victimele infracțiunilor se numără și cele care realizează urmarea imediată a infracțiunii de vătămare corporală gravă, respectiv pierderea unui organ de simț, încetarea funcționării acestora, sluțirea, avortul, puenerea în primejdie a vieții persoanei și o infirmitate fizică sau psihică

IV. Efectele materiale (patrimoniale).

Printre consecințele cele mai frecvente determinate de comiterea infracțiunilor se numără și prejudiciile de natură materială. Astfel, de pildă în cazul infracțiunii de furt, distrugere, înșelăciune, etc., victima pierde o valoare patrimonială echivalentă cu valoarea de circulație a bunului în cauză. Prejudicii materiale pot produce și infracțiunile contra persoanei. Spre exemplu, în situația în care vătămarea corporală constă în pierderea capacității de muncă, are loc de multe ori o diminuare sau o pierdere a veniturilor victimei. De asemenea, victima poate face cheltuieli de natură medicală (de spitalizare, pentru achiziționarea de medicamente sau proteze, etc.).

Repararea prejudiciului este o problemă foarte importantă pentru victimele infracțiunilor, aceasta aflându-se în atenția legiuitorului. În anul 2004 a fost adoptată Legea nr. 211/2004 ce are ca obiect, printre alte măsuri de protecție a victimelor infracțiuinilor, acordarea unor compensații financiare persoanelor care îndeplinesc condițiile acestei legi. De asemenea, prin Legea nr. 304/2005, statul român a ratificat Convenția Consiliului Europei (adoptată la Strasbourg, în anul 1983) privitoare la despăgubirea victimelor infracțiunilor.

Pe de altă parte, alături de victimele directe, pot fi prejudiciate din punct de vedere material și anumite persoane din anturajul acestora. În sfera persoanelor din apropierea subiectului pasiv al infracțiunii intra, de regulă, persoanele aflate în întreținerea acestuia (copii, părinți, soț, soție, frate, soră, etc.).

Prejudiciul material produs prin infracțiune se poate concretiza în pierderea unui bun, distrugerea unui bun, pierderea unei sume de bani, lipsirea de un folos viitor etc. În general prejudiciul material constă în producerea unei pagube sau daune în patrimoniul persoanei vătămate. Organele judiciare care soluționează acțiunea civilă trebuie să țină seama de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat victimei prin infracțiune. Potrivit acestui principiu, autorul faptului juridic cauzator de prejudiciu este obligat să acopere în totalitate prejudiciul suferit de subiectul activ, adică atât prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).