Bandele de motocicliști

Studiul subculturilor consta adesea in studiul simbolismului hainelor, muzicii si a altor elemente vizibile de catre membrii de subculturi, si, de asemenea, modul in care aceste simboluri sunt interpretate de aceeasi membri ai culturii dominante. Potrivit Dick Hebdige, membrii unei subculturi semnaleaza de multe ori apartenenta lor printr-un simbol si utilizarea de stil distinctiv, care include moda , manierele, si atitudine.

Subculturi pot exista la toate nivelurile organizatiilor, subliniind faptul ca exista mai multe culturi sau combinatii de valoare, de obicei, evident, in orice organizatie unele care pot completa, dar, de asemenea, sa concureze cu cultura organizationala principala. In unele cazuri, subculturile au fost legiferate si activitatile lor reglementate sau reduse.

Despre bandele de motociclisti putem spune ca s-au formulat multe speculatii, unele adevarate altele doar mituri. Aceste bande sunt implicate in cele mai variate forme de violenta si de criminalitate, in special in tarile dezvoltate (acolo unde tinerii isi pot permine luxul “distractiei pe motocicleta”, distrugerea si inlocuirea acestora cu relativa usurinta).

Crima organizata sugereaza in prima instanta legaturi cu “un nas din Cosa Nostra” sau “tatuajele colorate ale unui Yakuza japonez” si, mai putin, imaginea “unui motociclist ciufulit, imbracat in piele, purtand imagini morbide pe spate”, provocand tensiuni si intimidare publica (de regula in mediul autostrazii, in zonele periferice, periurbane, departe de controlul social). Acesti motociclisti merg cate doi pe aceeasi masina si atribuie bandelor din care fac parte, nume destul de ciudate, dar semnificative pentru destinul lor social: Bandidas, Paganii, Adeptii lui Satan, Mongolii, Rebelii, Fii Tacerii, Duzina Murdara, Ingerii Iadului etc. Folclorul vestimentar exprima pe de o parte apartenenta la o subcultura si pe de alta parte indeplineste functia de a violenta sau cel putina de a intimida trecatorii sau lumea inconjuratoare. Totodata semnifica o codificare sau o incifrare a conduitei si a actelor anti-sociale ale grupului respectiv. Atat in S.U.A. cat si in Europa sau Asia, bandele de motociclisti se lupta pentru castigarea de spatii sociale sau pentru pastrarea lor, utilizand mijloace tehnice (adesea sofisticate –uneori si lansatoare de rachete) incheindu-se cu raniti sau chiar morti.

Fiecare membru al bandei trebuie sa aiba propria motocicleta americana. Orice potential membru trece printr-o perioada de proba, inainte de a fi acceptat ca adept al bandei, in care trebuie sa faca treburi domestice pentru a castiga respectul si acordul vechilor membri. In final este acceptat prin vot unanim. Varsta minima de acceptare este de 21 ani. Femeile nu sunt acceptate, ele pot fi doar “proprietatea” membrilor, adoptand o tinuta care sa specifice acest lucru.

Bandele de motociclisti isi au propria organizare. Au un presedinte, un vice-presedinte, trezorier si un aplicator. Sunt apoi grupati pe regiune, fiecare regiune avand un sef care raspunde in fata presedintelui.

Fenomenul s-a extins si a capatat un caracter international, favorizat de disparitia frontierelor si slabirea autoritatii factorilor educativi si de control social. In Canada, fenomenul este prioritar pentru organele de politie si, totodata, pentru Interpol, pentru politia americana etc. Din pacate prin manipulare sau prin strategii psihice de distorsionare, bandele de motociclisti au ajuns sa se bucure de o buna imagine, atat in presa cat in in opinia publica, acestea privind complice revolta lor impotriva societatii.