Ascultarea martorului

Ascultarea persoanelor de catre organele de urmarire penala sau de catre instanta de judecata, indiferent de pozitia acestora in procesul penal, nu poate fi conceputa fara stapanirea unor cunostinte de psihologie judiciara. Procesul de formare a declaratiilor martorilor implica un moment de achizitie a informatiilor circumscrise infractiunii sau faptuitorului acesteia, moment in care martorul prin mijlocirea organelor de simt percepe imprejurari legate de fapta savarsita, un moment de conservare in memorie a informatiilor percepute si un moment de comunicare a acestor detalii organelor judiciare pe calea reproducerii sau recunoasterii.

La formarea acestui proces concura intr-o masura toate categoriile de informatii, unele dintre acestea au un rol precumpanitor- senzatiile vizuale si senzatiile auditive- deoarece rare sunt situatiile cand la formarea marturiei nu participa vazul si auzul, altele au un rol subsecvent- senzatiile tactile, senzatiile olfactive, senzatiile gustative. O problema deosebita in ascultarea martorilor o constituie, stabilirea masurii in care informatiile obtinute reflecta cele petrecute si pot constitui temei pentru formularea unei concluzii juste in cauza. Practica organelor judiciare demonstreaza ca depozitiile martorilor uneori, nu reflecta realitatea datorita unor cauze si conditii ce tin de persoana martorilor si de imprejurarile in care au fost percepute faptele si fenomenele.

Cercetarile stiintifice au demonstrat in domeniul psihologiei martorilor ca mecanismul de receptie, perceptie, memorare, reproducere, variaza de la o persoana la alta in raport cu dezvoltarea sa psihica, cu gradul de cultura, cu profesia, cu mediul si conditiile in care a perceput faptele si imprejurarile Pe langa acestea se adauga si reaua-credinta a martorilor, erorile celor care fac ascultarea. Toate acestea conduc la ideea ca probele trebuie examinate cu mare atentie. In literatura de specialitate, s-a stabilit ca veridicitatea declaratiilor unui martor si aprecierea fortei probante nu poate fi conceputa fara cunoasterea mecanismelor psihice care stau la baza formarii marturiei.

Marturia reprezinta rezultatul unui proces de observare si memorare involuntara a unui fapt urmat de reproducerea acestuia intr-o forma orala sau scrisa in fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata.

Receptia informatiilor

Receptia informatiilor se constituie intr-un proces complex de combinare a unor elemente auditive, vizuale, olfactive, a caror unitate contribuie la stabilirea realitatii de fapt, obiective.

Receptia auditiva

Organul auditiv al omului este capabil sa perceapa intr-o infinitate de nuante, o multitudine de fenomene sonore ce insotesc in mod necesar, fie in mod intamplator savarsirea unor infractiuni. Inaltimea, intensitatea si timbrul constituie cele trei insusiri catacteristice ale oricarui sunet a caror perceptie da nastere senzatiilor auditive. Senzatia reprezinta cea mai simpla forma de reflectare senzoriala a insusirilor obiectelor si fenomenelor prin intermediul unuia dintre organele de simt. La dovedirea diverselor aspecte legate de comiterea infractiunii interesul cel mai mare il reprezinta perceptia si redarea cuvintelor, a vorbirii. In cazul marturiei auditive, declaratiile martorilor se pot intemeia in primul rand pe senzatiile auditive, sursa acestora o constituie senzatiile auditive si alte categorii de senzatii. La ascultarea martorului auditiv acesta trebuie sa reproduca cuvinte, termeni, expresii, numere, cifre, a caror utilitate se verifica in acele situatii in care cuvintele, termenii reprezinta insasi activitatea materiala prin care se realizeaza latura obiectiva a infractiunii. Determinarea lor exacta poate conduce la stabilirea unor imprejurari esentiale, la aflarea identitatii faptuitorului si participantilor la infractiune.

Organul judiciar nu poate cere martorului sa reproduca decat cuvinte, propozitii scurte, nu si in termini precisi intreaga conversatie. Ceea ce poate reproduce martorul dintr-o conversatie reprezinta sensul, continutul de idei, deoarece este cu neputinta ca cineva sa retina si sa reproduca toti termenii ce o alcatuiesc. In aceste situatii la aprecierea declaratiilor martorilor se va tine seama de posibilitatile reale de a percepe, de a intelege continutul unei convorbiri determinate de gradul de complexitate al acesteia (limba straina, discutie pe tema de specialitate), de gradul de cultura, de nivelul intelectual. La audierea martorilor se va tine cont de toate conditiile de mediu in care au fost percepute sunetele sau zgomotele. Cand informatiile furnizate de martori privind localizarea spatiala a sursei sonore sunt contrazise de imprejurarile savarsirii infractiunii, de datele existente in cauza se impune verificarea in conditiile prezente in momentul perceptiei pentru a se putea explica eventualele discordante. Localizarea gresita de catre martor a sursei sonore in cazul savarsirii infractiunilor poate imbraca forma iluziilor provocate de cauze de natura mecanica.

Recepthia vizuala

Marturia a carei sursa o constituie senzatiile vizuale reprezinta marturia tip, deoarece in fiecare cauza penala se resimte necesitatea reconstituirii cat mai fidele a configuratiei locului infractiunii, a localizarii spatiale a unor obiecte, a precizarii unor raporturi spatiale dintre obiecte, dintre obiectele si persoanele a caror prezenta este legata de savarsirea infractiunii. In functie de conditiile de iluminare in care are loc receptia, masura in care vor fi reproduse culorile si insusirile spatiale ale obiectelor difera de la caz la caz.

In cazul faptelor petrecute in conditiile luminii naturale, intensitatea luminii difera dupa cum acestea au fost receptionate in timpul zilei (in conditiile luminei diurne), in timpul luminii crepusculare (in zori si in amurg) sau in timpul noptii (lumini nocturne) Conditiile optime pentru perceptia culorilor si a insusirilor spatiale ale obiectelor sunt oferite de lumina zilei. In cazul faptelor petrecute in conditiile luminii artificiale, intensitatea si iluminatul pot influenta perceptia asupra culorii obiectelor.

In vederea crepusculara, ochiul devine mai sensibil la culori reci. Declaratiile martorilor cu privire la culorile percepute in conditiile luminii crepusculare au o valoare relativa deoarece martorul poate sa afirme ca in atare conditii un obiect aflat in raportul cu infractiunea sau cu infractorul (haina infractorului) care avea culoare neagra sau cenusie sa indice corect culoarea, dupa cum in realitate respectivul obiect avea culoarea rosu deschis.

In conditiile vederii nocturne, datorita imposibilitatii perceptiei culorilor, declaratiile martorilor prin care ar fi perceput culoarea paltonului, a parului sunt fie rezultatul fanteziei, fie sunt exacte. Capacitatea de distingere a culorilor si insusirilor spatiale ale obiectelor este afectata de trecerea brusca dintr-un mediu intr-altul, de la lumina la intuneric. Adaptarea la intuneric se produce intr-un ritm rapid in primele zece minute, dupa care acesta inregistreaza o incetinire. Adaptarea la lumina se face intr-un ritm mai scurt, 3-5 minute, dupa care ochiul vede normal. Organele judiciare trebuie sa ia in considerare ritmul diferit al instalarii acomodarii, in functie de