Sfânta Ungere a Infirmilor

Lista abrevierilor

1. Abrevieri biblice:

Iac. - Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov.

2. Abrevieri magisteriale:

AJ – Concilium Provinciale Primum Provinciae Ecclesiasticae Graeco-Catholicae Alba-Iulliensis et Fogarasiensis, Blaj, 1872

CBC – Catehismul Bisericii Catolice

CCEO – Codul Canoanelor Bisericilor Orientale.

DS – DENZINGER, SCHÖNMETZER, Enchiridion Symbolorum definitinum et declarationum de rebus fidei et morun, Editio 36.

EV – Enchiridion Vaticanum, 12 volume, Testo ufficiale e versione italiana, 1976ss.

SC – Constituţia despre Liturgie (Sacrosanctum Concilium)

3. Abrevieri tehnice:

a – articol

ARC – Arhiepiscopia Romano Catolică

can. – canonul

cann. – canoanele

cap. – capitolul

cf. – confruntă

conf. – conferenţiar

coord. – cooordonator

dr. – doctor

ed. – editura

nr. – numărul

op. cit. – opera citată

p. – pagina

titl. – titlul

univ. – universitar

vol. – volumul

Introducere

Biserica a primit misiunea de a vindeca pe bolnavi de la Domnul şi se străduieşte să o împlineasca atât prin îngrijirile pe care le acordă bolnavilor, cât şi prin rugăciunile de mijlocire cu care îi însoţeşte. În această acţiune a Bisericii este prezent Cristos cel viu în mod cu totul aparte în Euharistie, medic al sufletelor şi al trupurilor. Încă din Biserica apostolică se cunoaşte un ritual propriu pentru bolnavi atestat cum se exprimă de apostolul Iacob.

Se numeşte „crismă”, „undelemnul binecuvântării”, „Sacramentul Sfintei Ungeri”, untdelemn cu rugăciuni . Se mai numeşte şi „ungerea de pe urmă”, deoarece faţă de toate ungerile sacramentale, este cea mai de pe urmă ungere. Pe timpul CV II, limbajul eclezial s-a schimbat şi în tratatele actuale se numeşte ungerea bolnavilor (cf. SC 73). Pe de altă parte, s-a exprimat recent suspiciunea că re-interpretarea care a făcut din ungerea de pe urmă ungerea bolnavilor, a fost „o cedare tendinţei sociale de a amâna moartea” .

I. NATURA, INSTITUIREA ŞI EFECTELE SFÂNTULUI MASLU

Sfântul Maslu este un sacrament al Legii Noi instituit de Isus Cristos şi promovat prin Apostolul Iacob (Iac. 5, 14-15), în care, credinciosul grav bolnav, prin ungerea cu uleiul binecuvântat de preoţi şi prin rugăciune, i se adaugă darul sfinţitor, i se şterg rămăşiţele păcatelor, câştigă însănătoşirea trupească dacă aceea ar fi spre mântuirea trupului (cf. AJ I, Titl. V, Cap. 6.).

Conciliul Tridentin spune că acest sacrament a fost anunţat la evanghelistul Marcu „şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau” (6, 13) iar prin Iacob, fratele Domnului, a fost promulgat şi recomandat credincioşilor prin cuvintele Apostolului (cf. AJ I, Titl. V, Cap. 6.): „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.” (5, 14-15).