MIRON CRISTEA 1868-1939 Miron Cristea ,intaiul patriarh , ales la 4 februarie 1925 , investit si inscaunat la 1 noienbrie acelasi an , a carmuit destinele bisericii pana la 6 martie 1939,cand a decedat la Cannes, in Franta, unde plecase pentru ingrijirea sanatatii. Are mormantul in Catedrala Patriarhiei din Bucuresti. S-a nascut la 20 iulie 1868, intr-o familie de tarani din Toplita romana, de pe cursul superior ai Muresului, si a primit la botez numele Iiie. Dupa luarea bacalau!reatului la liceul din Nasaud, in 1887, si absolvirea Academiei Teologice din Sibiu, in 1890, a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofic a Universitatii din Budapesta, unde obtine titlul de doctor in filologie, la 5 mai 1885, cu o teza despre Mihai Eminescu. Intorcandu-se la Sibiu, intra in serviciul Bisericii. Este secretar eparhial (1895), redactor la Telegraful Roman (1898-1900), unde desfasoara o meritorie activitate publicistica, si consilier mitropolitan (1902), functie in care se afirma si ca bun chivernisitor si organizator. Tot acum urca si primele trepte ale slujirii Altarului. Hirotonit diacon, la 30 ianuarie 1900, intra in monahism, la 23 iu!nie 1902, in manastirea Hodos-Bodrog, de langa Arad, cu numele monahal Miron, iar in vara anului 1903 este hirotonit ieromonah. Presedinte al ASTREI, desparta!mantul Sibiu, in 1905, depune o bogata activitate pentru emanciparea culturala a romanilor din Transilvania. Se ingrijeste atent de scolile confesionale, aflate sub indrumarea Bisericii, initiaza si prezideaza conferintele invatatoresti si poarta co!respondenta cu oameni de cultura din toate provinciile romanesti. Ales episcop al Caransebesului, in decembrie 1909, hirotonit arhiereu la 3 mai 1910 si instalat in scaun la 8 mai, acelasi an, se impune ca unul din cei mai importanti luptatori pentru drepturile nationale ale romanilor din Ardeal si Banat. Participa la Marea Adunare de la Alba lulia, din l decembrie 1918, dand bine!cuvantarea Bisericii stramosesti pentru actul Unirii si face parte din delegatia romanilor ardeleni care aduc la Bucuresti vestea cea mare a reintregirii tarii si nea!mului. In 1919, devine membru de onoare al Academiei Romane. Publicase o serie de lucrari, intre care doua monografii, mai multe brosuri si un tratat de arta crestina. La 31 decembrie 1919, a fost ales in scaunul vacant de mitropolit primat de la Bucuresti si a purces de indata la intocmirea randuielilor si asezamintelor fun!damentale ale Bisericii din Romania intregita, intre initiativele sale din aceasta perioada se remarca unificarea bisericeasca a tuturor provinciilor din Romania intregita, pe baza principiilor Statutului sagunian, care a dat laicilor un rol sporit in administrarea treburilor bisericesti, precum si infiintarea Institutului Biblic, cu editura si tipografie, existent pana astazi. A intemeiat Episcopia Armatei, a infiin!tat eparhii noi, la Balti si Ismail, in Basarabia, si a reactivat vechile centre epis!copale de la Constanta (Tomis), Oradea si Cluj, alegand pentru ele episcopi. Chemat la slujirea de patriarh, a pus in lucrare un vast program pentru orga!nizarea Bisericii ca Patriarhie. In timpul pastoririi sale, la 6 mai 1925, Parlamentul tarii a votat Legea si Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane, iar Sfantul Sinod a adoptat o serie de regulamente, statute, instructiuni, decizii pri!vind clerul de mir si monahal, functionarea corporatiilor bisericesti si adminis!trarea bunurilor parohiale, eparhiale si manastiresti. In 1928, Arhiepiscopia Chi-sinaului a fost ridicata la treapta de Mitropolie, s-a infiintat in 1934 Episcopia romanilor din America (acum Arhiepiscopie), iar in 1937 a luat fiinta Episcopia Maramuresului, cu sediul la Sighet. In 1935, s-a construit un camin romanesc si o biserica la Ierusalim si un schit la Iordan. La initiativa si cu contributia sa a reaparut in 1921 revista Biserica Ortodoxa Romana, care isi incetase aparitia in 1916, din pricina razboiului; s-a editat revista Apostolul, incepand din 1924, ca organ de presa al Arhiepiscopiei Bucurestilor; s-a tiparit Biblia sinodala din 1936, in traducerea preotilor profesori Grigore Pisculescu (Gala Galaction) si Vasile Radu si a mitropolitului Nicodim, precum si cateva editii ale Noului Testament. Au aparut si unele carti teologice si brosuri cu continut religios si moral. Pentru pregatirea clerului a infiintat in 1922 Seminarul Miron Patriarhul, la Campulung Muscel, deschis orfanilor de razboi, in 1927 -Academia de muzica religioasa la Bucuresti, si a adus la manastirea Cernica, in 1928, Seminarul monahal de la manastirea Neamt, iar o serie de tineri teologi au fost trimisi la studii peste hotare, A zidit actuala Resedinta Patriarhala, a restaurat si repictat Catedrala Patriarhiei si a ctitorit manastirea Toplita. Pe plan extern, patriarhul Miron a intarit legaturile Bisericii noastre cu alte Biserici crestine, prin vizitele sale la Locurile Sfinte (1927), in Anglia (1936) si Polonia (1938) si prin delegatiile straine pe care le-a primit la Bucuresti. A spri!jinit participarea teologilor romani la congrese si intruniri ecumenice peste hotare si a gazduit unele intruniri ecumenice in Romania. A fost senator, a facut parte din Regenta (1927-1930) si in ultima parte a vietii a fost prim-ministru al Guvernului (10 februarie 1938-6 martie 1939), depunand multa osteneala pentru depasirea unor imprejurari primejdioase pentru tara. NICODIM MUNTEANU 1864-1948 Cel de-al doilea patriarh, Nicodim Munteanu, ales la 30 iunie 1939 si inscaunat la 5 iulie, acelasi an, la varsta de 75 de ani, s-a aflat in fruntea Bisericii aproape 9 ani, pana la 27 februarie 1948, cand a trecut la cele vesnice, fiind in!mormantat in Catedrala Patriarhiei din Bucuresti. S-a nascut la 6 decembrie 1864, in comuna Pipirig, judetul Neamt si a fost botezat Nicolae. A studiat la Seminarul Veniamin din Iasi (1882-1890) si la Aca!demia duhovniceasca din Kiev (1890-1895), luand licenta in teologie in 1895. A fost tuns in monahism la manastirea Neamt, cu numele Nicodim. Este hirotonit ierodiacon in 1894 si numit predicator la catedrala mitropolitana din Iasi pana in 1896, cand este hirotonit ieromonah. Dupa hirotesia in arhimandrit, este vicar al Mitropoliei Moldovei, intre 1898-1902, apoi, vicar al Episcopiei Dunarii de Jos, intre 1902-1909, si timp de un an, intre 1908-1909, director al Seminarului teo!logic Sf. Andrei din Galati. In 1909 este hirotonit arhiereu si numit episcop vicar al Mitropoliei Mol!dovei, cu titulatura de Bacaoanul. La 18 februarie 1912 a fost ales episcop la Husi. in 1917, ca delegat al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, par!ticipa la Marele Sobor de la Moscova care a reinfiintat Patriarhia Ortodoxa Rusa. intre iunie 1918 si decembrie 1919 a fost si loctiitor de arhiepiscop al Chisinau-lui si Hotinului.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
