I. Fundamentul biblic al eticii crestine A fi crestin este o vocatie, o chemare personala si adanca sa fi o persoana speciala, care are o misiune si un scop unic in viata. Ca si Avraam si ucenicii lui Isus, crestinul percepe chemarea ca fiind o porunca. Avraam a lasat casa tatalui sau, familia si mostenirea, ca sa plece spre un taram unde putea sa traiasca ca si prieten al lui Dumnezeu (Gen.12:1-3). Ucenicii si-au lasat mrejele si uitand de toate l-au urmat pe Isus din Nazaret, miscati fiind de o chemare divina catre o viata mai buna. (Marcu 1:16-29) Este imposibil sa descriem aici in detaliu portretul unui crestin si este de asemenea imposibil sa analizam toate implicatiile conduitei crestine. In aceasta prima parte vom trata despre cele trei actiuni divine pe care se bazeaza modul de viata si comportamentul crestin: creatia, revelatia si mantuirea. A. Dumnezeu ne-a creat ,,Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarina pamintului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s'a facut astfel un suflet viu." (Gen 2:7). 1. Omul ca fiinta Scriptura afirma ca pe taramul creatiei lui Dumnezeu fiintele omenesti fac parte dintr-o categorie unica de fiinte. Acest statut special li se confera la creere, in a sasea zi a saptamanii. Pe acest statut se bazeaza identitatea, demnitatea si comportamentul uman. Fara a se tine cont de statutul economic sau social, de educatie sau sex, originea si natura fiintelor omenesti se regaseste in actiunea hotarata si deliberata a lui Dumnezeu. (Gen. 1:26,27; 2:7) ,,El ne-a facut, ai Lui sintem:"(Ps.100:3), exclama David, anticipand parca teoriile moderne despre originea rasei umane. Cand evolutionistii insista ca oamenii si celelate animale au aparut in urma unor mutatii intamplatoare, nu doar contrazic veridicitatea istorica a relatarilor biblice, ci aduc si un concept diferit despre sine, inspirand un mod de viata si un comportament corespunzator acestuia. Daca demnitatea si respectul uman nu sunt date de Dunmezeu ci se castiga, atunci trebuie sa luptam sa le pastram. Relatiile umane si atitudinea fata de noi insine vor fi urmari ale principiului evolutionist al supravietuirii celui mai puternic. Daca oamenii sunt copiii naturii si apartin in exclusivitate acesteia, comportamentul moral uman este lipsit de o componenta esentiala a acesteia: responsabilitatea. Victor F. Frankl afirma ca, radacinile ideologice ale camerelor de gazare de la Auschwitz nu trebuie cautate la sediul ministerelor ci in salile de curs ale universitatilor. Acolo omul e definit ca nimic mai mult decat o acumulare complicata de proteine complexe si acest complex alearga in jurul unei planete neimportante numite Terra timp de circa 70 de ani, ca apoi sa se autodizolve. Nu e de mirare, spune supravietuitorul de la Auschwitz, ca intalnim camere de gazare si alte atrocitati. Atunci cand nu acceptam ca originea nostra este in vointa, actiunea si scopul divin, ajungem sa fim la cheremul vointei, actiunii si scopului uman. Exisatenta umana devine un sistem inchis dominat de nevoia mentinerii homeostazei si echilibrului intern. Insa faptul ca toate fiintele umane provin din mana lui Dumnezeu inspira un simt al apartenentei si responsabilitatii fata de El. In acelasi timp acesta confera un sens demn si inaltator existentei umane iar comportamentul uman va reflecta auto-apreciere si apreciere corecta a celorlalti. 2. Imago Dei Dumnezeu afirma clar ca El a creat fiintele umane dupa chipul si asemanarea sa. (Gen.1:26, 27) Prin acesta El le-a oferit privilegiul unic de a impartasi in modul lor limitat de fiinte create cateva dintre atributele Sale divine. Aceste reflectii a naturii divine, dintre care vom trata doar cateva, sunt dimensiunile esentiale ale fiintei umane. a. Dumnezeu insusi este fiinta Numele Lui este ,,Sunt" (Ex.3:14). Existenta Lui nu este imprumutata si nu poate fi definita. El tine in mana Sa in mod constient si suveran universul. Oamenii reflecta aceasta caracteristica insa doar partial. Viata lor este imprumutata si dependenta, totusi se bucura de ea in mod cu totul constient. Acest dar acorda posibilitatea fiintelor umane sa se cunoasca pe sine, sa-si examineze propriile ganduri (Rom. 2:15) si comportamente si sa-si evalueze propria conditie (Luca 15:17). Spre deosebire de animale si plante ei sunt capabili sa perceapa distanta dintre ei si celelalte fiinte umane si sa-si planuiasca natura relatiei lor cu ceilalti. Aceasta dimensiune, impletita cu ratiunea transforma comportamentul uman intr-un stil de viata fundamentat pe responsabilitatea umana. b. Dumnezeu este o fiinta inteligenta Intelectul Sau se manifesta prin intelepciune, ,,sfatul si priceperea ale Lui sint." (Iov 12:13); cunoaste gandul omului (Ps. 94:11). Pe langa toate acestea intreaga creatie vorbeste despre puterea intelepciunii Sale (Ps. 136:5; Prov.3:19; Ier. 10:12). ,,Priceperea Lui este fara margini" (Ps. 147:5) si de necuprins pentru intelectul uman (Isa. 40:28). Fiintele omenesti sunt capabile sa reflecte inteligenta divina. Puterea ratiunii le permite sa discearna, compare, inteleaga si sa ia hotarari, decizii, sa opteze. Aceasta putere este indispensabila in orice aspect al vietii, mai ales pe taramul moralei. (Luca 10:26) c. Dumnezeu este liber El face ceea ce vrea. Nimeni nu-L poate provoca pe Dumnezeu intrebandu-L: ,,Ce faci?"(Iov 9:12; Ps. 115:3) Oamenii se nasc cu nevoia de libertate si crestnismul considera libertatea ca fiind un drept fundamental si o reflectare a caracterului divin. Fara libertate oamenii n-ar putea sa ia decizii, sa fie responsabili de sine. (Deut. 30:19) d. Dumnezeu este sfant Sfintenia sa implica puritate morala si desavarsire. In consecinta, pacatul nu poate coexista cu El (1Ioan 3:5). Fiintele omenesti reflecta acest atribut in dorinta lor constanta de imbunatatire, dezvoltare si inocenta. Destinul si chemarea lor este sa fie desavarsiti, precum si Dumnezeu este desavarsit (Mat.5:48). e. Dumnezeu este vesnic El nu este legat de timp (Ier. 10:10) si nici nu este supus mortii (1Tim.1:17; 6:16) Din vesnicie in vesnicie El este Dumnezeu (Ps.90:2). La creatiune limitele omului reflectau natura eterna a lui Dumnezeu prin imortalitatea conditionata si potentialul infinit. Dupa cadere, si in ciuda mortii, oamenii mai au un puternic simt al existentei ifinite (Ecl. 3:11). Din punct de vedere fizic, mental si emotional, noi toti traim tinzand spre vesnicie si luptam impotriva mortii cu toata puterea, vointa si resursele noastre. Viata umana isi are sensul, este imbogatita si are speranta doar atunci daca e formata si pregatita pentru eternitate. O eternitate promisa acelora ce isi predau intreaga existenta, intreaga fiinta in mana salvatoare a lui Isus Hristos. f. Dumnezeu este persoana Scriptura Il prezinta ca fiind unitate in gandire, vointa, caracter si fapte (Num. 23:19) Fiintele umane reflecta partial aceasta caracteristica divina. Lipsa armoniei interne sau dominanta unui aspect (ex. sentimentele) a persoanei umane asupra celorlalte va avea drept rezultat o personalitate nesanatoasa si va impiedica dezvoltarea normala. Oamenii nu vor atinge armonia interiora desavarsita, insa prin experiente si cu ajutorul divin ei sunt capabili sa atinga un potential ridicat. Aceste dimensiuni ale imaginii lui Dumnezeu - identitatea, ratiunea, libertatea, sfintenia, posibilitatea de dezvoltare si existenta ca persoana - sunt dovezi impotriva crezului existentialist care exclude existenta unei naturi omenesti fundamentale, astfel sustinand totala libertate a indivizilor de a se auto-forma. Biblia afirma clar ca oamenii sunt fiinte bine definite si ca modul lor de viata trebuie sa fie in armonie cu constructia lor. Modul de viata crestin depinde, cultiva, ingrijeste si restaureaza in om imaginea lui Dumnezeu. Atunci cand aceasta imagine se reflecta in natura noastra, faptele noastre vor oglindi caracterul nostru tot asa precum un fruct ne arata identitatea pomului (Mat. 12:33, 35) si imaginea lui Dumnezeu devine din ce in ce mai clara.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
