Misiunea Bisericii în Mediul Educațional

INTRODUCERE

Teologia Ortodoxă foloseşte cu precauţii şi rezerve terminologia care s-a impus în creştinismul occidental, în secolele trecute.

Concepută ca o acţiune extraordinară, ,,misiunea” a însemnat propagarea evangheliei în ţările necreştine, în slujba căreia s-au organizat societăţi misionare.

Ortodocşii au făcut adesea experienţa ,,misiunilor străine, dar această interpretare nu mai este dominantă, datorită unei abordări eclesiologice bine definite.

,,Misiune” (vine de la verbul ,,a trimite”)- înseamnă trimiterea Bisericii în lume, în vederea extinderii noii credinţe care se întemeia pe porunca Mântuitorului Iisus Hristos către Apostolii Săi, de a propovădui Evanghelia şi a boteza în numele Sfintei Treimi: ,, Drept aceea, mergeţi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28-19).

Misiune înseamnă acţiunea de-a propovădui Evanghelia, în numele lui Iisus Hristos, fiind acţiunea de a comunica şi transmite ,, vestea cea bună” chemând pe toate popoarele la pocăinţă şi botez în numele Sfintei Treimi spre iertarea păcatelor.

Misiunea Bisericii îşi are punctul ei de plecare din însăşi viaţa intimă a lui Dumnezeu, din iubirea Tatălui către Fiul, iar prin Fiul către întreaga lume. Iisus Hristos, ca Fiu a lui Dumnezeu îşi duce la împlinire ,,trimiterea” Sa văzută în faptul Învierii : ,,Şi apropiindu-se Iisus le-a vorbit lor zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.” (Matei 28-18), El fiind cel care a trimis pe Sfinţii Apostoli să propovăduiască Sfânta Evanghelie.

Secolul din care am ieşit a fost considerat pe bună dreptate secolul Revoluţiei Tehnologice. Inventarea automobilului, cucerirea spaţiului aerian şi cosmic, fisiunea atomului, transplantul de organe, radioul, televiziunea sunt numai câteva din invenţiile care au făcut din om un Supra-om. Din păcate, în ciuda acestor descoperiri, care în mod logic, ar fi trebuit să-i facă viaţa mai uşoară, omul a reuşit să fie tot mai nemulţumit şi mai nefericit. Acelaşi secol a fost unul din cele mai zbuciumate pe care le-a trăit omenirea.

În perspectiva Învierii, misiunea Bisericii are dimensiuni noi: ea nu se limitează numai la predicarea orală a Sfintei Evangheliei, ci include şi iertarea păcatelor prin botez având mărturia lui Petru: ,, Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt” (Fapte 2-38).

Misiunea nu este altceva decât extinderea lui Dumnezeu pe pământ, prin puterea lui Iisus Hristos cel înviat: ,,Şi cu mare putere Apostolii mărturiseau despre Învierea Domnului Iisus Hristos şi mare Har era peste ei toţi”(Fapte 4-33).

Aşadar Biserica are două braţe cu care actualizează iconomia mântuirii: cel pastoral, având disciplina ei internă, euharistică, şi cel misionar cu scopul de a răspândi Evanghelia.

Sfânta Euharistie este săvârşită în vederea comuniunii poporului cu Dumnezeu, iar propovăduirea Sfintei Evanghelii, în vederea convertirii popoarelor este o cerinţă cu caracter de poruncă Dumnezeiască.

Biserica este instituţia sfântă întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, la Cincizecime, pe temelia Sfinţilor Apostoli, pentru mântuirea şi sfinţirea oamenilor şi alcătuită din acei credincioşi, care au aceeaşi credinţă şi se împărtăşesc cu aceleaşi Sfinte Taine.

Scopul pentru care Fiul lui Dumnezeu a întemeiat Biserica, a fost –şi este – acela, de a învrednici pe tot „ cel ce va crede şi se va boteza „ (Marcu 16,16),de binefacerile întrupării Sale şi de a-i face pe toţi creştinii fii ai lui Dumnezeu,prin înfiere.

În iconomia mântuirii, Biserica, „trupul tainic al lui Iisus Hristos „- aşa cum îl numeşte Sfântul Apostol Pavel – a îndeplinit rolul de purtătoare şi păstrătoare a Cuvântului Evangheliei Fiului lui Dumnezeu, cuvânt revelat spre „ridicarea sau pieirea multora”.

Dacă Iisus Hristos este „lumina lumii „ (Ioan 8, 12), „ lumină spre descoperirea neamurilor „ (Luca 2, 32) - aşa cum îl numea bătrânul Simeon - , iar Ucenicii Săi sunt „ martorii cei mai autorizaţi „, care - I pot dovedi realitatea existenţei Sale în lume , Biserica –ca urmaşă a Apostolilor - îşi poate asuma rolul acesta - „ de lumină a lumii „ , care-şi află izvorul în Soarele Iisus Hristos – fiindcă ea este continuatoarea misiunii Apostolilor: „ Mergând învăţaţi toate neamurile , botezându - le în numele Tatălui şi al Fiului Şi al Sfântului Duh , învăţându - i să păzească toate câte V - am poruncit Eu vouă”. (Matei 28,19-20)