Ipostaze sociale ale căsătoriei

Monogamie — formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soţie, iar femeia un singur bărbat.

Poligamie — formă de căsătorie apărută odată cu sclavia patriarhală, întîlnită şi astăzi la unele popoare, în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în acelaşi timp cu mai multe femei.

Poliandrie — formă istorică de organizare a familiei, întîlnită astăzi numai la unele triburi primitive, în care o femeie poate să se căsătorească în acelaşi timp cu mai mulţi bărbaţi.

Exogamie- exogamii, s.f. 1. Lege fundamentală a ginţii matriarhale, conform căreia căsătoriile dintre membrii aceleiaşi ginţi erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparţin aceluiaşi grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameţilor în afara organismului.

Endogamie-s.f. 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor în sânul aceluiaşi trib, practicată la unele populaţii primitive. 2. (Biol.) Unire a doi gameţi formaţi în acelaşi organism. –

Casatoria este un asezamant randuit de Dumnezeu, datand inca de la facerea primilor oameni, acestia fiind, in mod special, binecuvantati de Dumnezeu sa se inmulteasca si sa stapaneasca pamantul. "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul" (Facere 1, 28).

Aşa cum citim şi în Psalmul 8, acest mandat implică atât binecuvântare, cât şi responsabilitate, elementele componente ale

„Legământului”. De‐a lungul istoriei lui Israel, Dumnezeu a încheiat numeroase

legământuri: cu Noe, Avraam, Moise şi David, fiecare implicând angajamentul Său

necondiționat de a împlini o promisiune sau o obligație cu valoare eternă.

În cadrul Bisericii, expresia cea mai clară şi deplină a acestui angajament o

constituie taina căsătoriei iar aceasta este strans legata de Hristos si Biserica. Această

legătură a legământului prin care Dumnezeu lucrează la mântuirea noastră este în

esență o legătură nupțială iar relația nupțială îşi atinge scopul şi se

împlineşte numai atâta timp cât este bazată pe angajamentul etern al legământului.

Ortodoxia afirmă că singurul loc în care „sexualitatea genitală” poate fi

adecvată la un sfârşit bun, este doar in cadrul casatoriilor monogame si heterosexuale.„Monogamă” pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu gelos, angajamentul Său față de poporul Său este total şi fără compromisuri astfel mariajul implică un angajament legat intre doua persoane prin care ca reflecție a

unicității şi fidelității angajamentului lui Hristos față de Biserică. Heterosexuala deoarece Dumnezeu i-a facut barbat si femeie ca sa poate procreea,pentru ca rodul fiecarei iubiri il reprezinta copii trebuie cinstită de toți iar bărbatul şi femeia trebuie să

fie fideli unul altuia, pentru că Hristos i‐a binecuvântat prin prezența Sa la nunta din

Cana. Prin savarsirea primei minuni, la nunta din Cana Galileei, casatoria monogama a fost ridicata de Hristos la rangul de taina. Nunta din Cana a avut invitati de seama: Maica Domnului, Mantuitorul Iisus Hristos si Sfintii Apostoli. Prezenta acestora la nunta, iar mai ales a Fiului lui Dumnezeu, a sfintit actul casatoriei, precum odinioara Dumnezeu a sfintit, in rai, unirea dintre Adam si Eva.

"Si a treia zi s-a facut nunta in Cana Galileii si era si mama lui Iisus acolo. Si a fost chemat si Iisus si ucenicii Sai la nunta. Si sfarsindu-se vinul, a zis mama lui Iisus catre El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? Inca n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceti orice va va spune.