Dionisie Exiguul, viața și opera

INTRODUCERE

Pe parcursul celor două capitole ale acestei lucrări intitulate „Viața și opera Sfântului Dionisie Exiguul”, vom analiza parcursul vieții lui Dionisie Exiguul, și a lucrării sale de traducere a operelor din limba greacă în limba latină.

Scopul acestei lucrări este acela de a prezenta importanța pe care Dionisie Exiguul, a avut-o în transpunerea teologiei patristice, din Răsăritul creștin în Biserica Apuseană din Roma.

Un alt scop al lucrării de față este acela de a prezenta personalitatea ecumenică a Sfântului Dionisie Exiguul, care a făcut o sinteză în viața și în opera sa a Răsăritului cu Apusul. O personalitate ce merită mereu adusă în discuțiile ecumenice interconfesionale creștine.

CAPITOLUL I

VIAȚA SFÂNTULUI DIONISIE EXIGUUL

Se pare că Dionisie Exiguul (adică cel „mic” sau cel „smerit”), s-a născut în jurul anului 470, în regiunea Scythia Minor (provincie a Imperiului Roman, pe teritoriul Dobrogei de azi). Acolo ar fi fost crescut de călugării unei mănăstiri de pe malul Mării Negre.

Sursele care confirmă originea lui Dionisie în Scythia Minor, se găsesc chiar în unele consemnări ale lui. Astfel în prefața unei traduceri în limba latină din limba greacă, a unei lucrări aparținând lui Chiril al Ierusalimului, Dionisie numește Scythia Minor, drept fiind patria sa. Într-o altă traducere la același Părinte, Dionisie își arată recunoștința față de un episcop pe nume Petru, cel mai probabil epicop de Tomis.

Asemenea lui Ioan Cassian (originar tot din Scythia Minor), Dionisie Exiguul a plecat din provincia nord-dunăreană spre Palestina. Se stabilește inițial lângă Antiohia în Siria, la o mănăstire din Ierapole. Aici a fost însoțit de mulți alți călugări cu care a plecat din Schythia Minor.

Această zonă avea un puternic suport pentru monofizitism, combătut de Sinodul IV Ecumenic din anul 451, de la Calcedon. Filoxene de Mabbug este principala personalitate teologică din această zonă, care promova monofizitismul. Datorită acestui fapt Dionisie Exiguul este nevoit să plece din Siria și să vină în Constantinopol.

La Constantinopol, Dionisie intră în obștea unor mănăstiri ca cea a Achimiților sau la Studion. Aici dobândește o importantă experiență monahală.

În acest context lucrurile erau foarte tulburi, din punct de vedere politic și religios. Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451, a condamnat erezia lui Eutihie, monofizitismul, care a prins rădăcini în zona orientală a Imperiului Bizantin.

În perioada următoare se vor încerca concesii și formule de compromis pentru împăcarea celor două tabere. Acest lucru a destabilizat și religios, și politic Imperiul.

În acest context se vor remarca călugării din Scythia Minor, în frunte cu liderul lor Ioan Maxențiu. Ei vor proclama formula doctrinară „Unus de Trinitate carne passus est” (Unul din Treime care a pătimit în trup).

Unul dintre acești călugări sciți era bineînțeles și Dionisie Exiguul. El pleacă din Constantinopol și vine la Roma în anul 496. La Roma, Dionisie Exiguul se stabilește la Mănăstirea Sfânta Anastasia.

Contextul politic în care se afla Roma și de altfel, întreaga Penisnsulă Italică, nu erau deloc favorabile. Italia se afla sub ocupația ostrogoților (o populație de origine germanică), sub regele Theodoric (493-526). Acest rege totuși a fost tolerant față de religia creștină și față de întreaga cultură greco-romană, pe care de altfel a și susținut-o.

Nici contextul religios nu era unul prea prielnic. Între Constantinopol și Roma se crease o schismă, numită schisma acachiană, fiind provocată de Acachie, patriarh de Constantionopol, care semnase în anul 482, documentul numit Henotikon, al împăratului bizantin Zenon. Acest document confuz, care încerca unele concesii între calcedonieni și necalcedonieni, a fost contestat de papa Simplicius, episcopul Romei. Împăcarea dintre cele două Biserici, se produce sub împăratul Justin I (518-527), al Imperiului Bizantin.

În acest timp la Roma s-a simțit nevoia de teologi calificați care să traducă opere și documente din limba greacă în limba latină. Astfel eruditul Dionisie Exiguul a fost cooptat în cancelaria papală, sub papa Ghelasie I (492-496). Aici Dionisie organizează arhivele pontificale. Dionisie Exiguul fusese recomandat papei Ghelasie I, de apocrisiarhul papal atunci când se afla la Constantinopol.

Dionisie Exiguul a activat la Roma sub zece pontifi, dar cea mai intensă activitate a avut-o sub papa Hormisdas I (514-523). Acesta leagă o prietenie foarte strânsă și cu cronicarul roman Cassiodor , care a spus despre Dionisie: „ este scyth de neam, dar cu obiceiuri întru totul romane”.

Cassiodor care a lucrat în administrația regelui Teodoric, s-a retras din viața publică în anul 540. Pe moșia sa din Calabria în sud-estul Italiei, acesta contruiește o mănăstire, în cadrul căreia organizează o academie. Aici Dionisie Exiguul va preda dialetica. Dionisie va muri pe la anii 544-545.