Creștinismul și impactul sau intercultural

Extras din referat Cum descarc?

"Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus."( Galateni 3:28, p. 1142, 2002)
Crestinismul este"religia intemeiata pe invatatura, persoana si viata lui Isus Hristos."(Dictionarul Le Robert, 1992)" Si noi vorbim despre Hristos ne bucuram in Hristos, profetim despre Hristos si scriem dupa profetiile noastre pentru ca sa stie copiii nostri la ce sursa sa se uite pentru iertarea pacatelor lor."( 2 Nefi 25:26, p. 118, 1823)
Crestinismul, la fel ca toate marile religii(iudaismul, islamismul, hinduismul si budhismul), se defineste ca mare religie prin ponderea influentei istorice, originalitatea si profunzimea mesajului sau, precum si numarul mare al adeptilor sai. Marile religii au modelat si continua sa modeleze cultura universala a omenirii. Crestinismul a devenit in timp cea mai globala si universala dintre toate marile religii care au aparut in Orientul apropiat si indepartat, iar influenta sa a crescut devenind tot mai mare.
Crestinismul este religia intruparii lui Dumnezeu in om si religia Trinitara:"Apoi Dumnezeu a zis:"Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra "(Geneza 1:26, p. 2, 2002).
Crestinismul, ca expresie interculturala, poate fi urmarit de la aparitia, dezvoltarea, afirmarea si globalizarea sa pana in prezent.
Crestinismul s-a nascut in secolul I, in Imperiul Roman,conform marturiei unor istorici latini precum Tacitus(55-120 d. Hr), Suetoniu(70-128 d. Hr) si un scriitor, guvernator al Britaniei, Pliniu cel Tanar(61-114 d. Hr). Un istoric evreu, credincios Romei, Flavius Josephus( 37-100 d. Hr) a descris aparitia si extinderea sa. In mediu in care a aparut Imperiul Roman exista un sentiment al unitatii omenirii sub o lege universala. Acest mediu a fost favorabil pentru primirea unei Evanghelii care proclama unitatea omenirii careia i se oferea salvarea din pacatul originar si apartenenta la Biserica Crestina, cea a trupului lui Hristos.
Contributiile religioase la implinirea vremii le include atat pe cele ale grecilor si romanilor si pe cele ale iudeilor."Crestinismul s-a dezvoltat in mediul politic al Romei si a trebuit sa faca fata mediului intelectual creat de gandirea greaca, dar legatura cu iudaismul a fost mult mai intima. Iudaismul poate fi considerat ca tulpina pe care sa infloreasca trandafirul crestinismului."(Cairns E., Crestinismul de-a lungul secolelor, p. 35, 1997)
Poporul evreu a oferit crestinismului Vechiul Testament, datorita caruia multi prozeliti evrei au putut trece de la iudaism la crestinism. Cartile Vechiului Testament si cele ale Noului Testament date sub inspiratia Duhului Sfant aveau sa fie literatura Bisericii, intruchipate in Biblie, cartea sfanta a crestinismului. Sinagoga a fost institutia care a fost de mare folos pentru aparitia si dezvoltarea crestinismului primar, ea facand parte integranta a vietii evreiesti.
Intemeierea Bisericii si lucrarea apostolilor
Crestinismul ne este cunoscut de l originea sa si pana in zilele noastre in primul rand datorita discipolilor lui Isus Hristos, crestinii "nume dat celor care cred in Isus Hristos."(Bible Dictionary p. 635, 2007). Mai multe scrieri elaborate pe vremea primelor generatii de crestini constituie o referire obligatorie:
-  Cele patru evanghelii de la Matei, Marcu, Luca, Ioan sunt o marturie despre viata, vorbele si faptele, moartea si invierea lui Isus Hristos.
-  Faptele Apostolilor, opera lui Luca, relateaza despre inceputurile Bisericii, primele sale forme de organizare si expansiunea sa misionara, predicile si activitatea celor doi mari apostoli Petru si Pavel.
-  Epistolele, scrisori adresate unor Biserici locale, unui discipol sau tuturor Bisericilor de catre Pavel( cele mai numeroase), Iacob, Petru, Ioan si Iuda; apostolii isi expun in ele credinta , dau indicatii comunitatilor si sfaturi pentru viata crestina.
-  Epistola catre Evrei, al carui autor nu este cunoscut este o sinteza care scoate in evidenta Noul Testament, pecetluit de Isus Hristos, comparandu-l cu Vechiul Legamant:"Un nou legamant, a marturisit ca cel dintai este vechi; iar ce este vechi, ce a imbatranit, este aproape de pieire."(Evrei 8:13, p. 1180,2002)
-  Apocalipsa, atribuita lui Ioan, foloseste deseori un limbaj simbolic pentru a dezvalui sensul si sfarsitul istoriei izbavirii, conform planului lui Dumnezeu.

Fisiere in arhiva (1):

 Crestinismul si impactul sau intercultural.docx

Bibliografie

"Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus."( Galateni 3:28, p. 1142, 2002)
Crestinismul este"religia intemeiata pe invatatura, persoana si viata lui Isus Hristos."(Dictionarul Le Robert, 1992)" Si noi vorbim despre Hristos ne bucuram in Hristos, profetim despre Hristos si scriem dupa profetiile noastre pentru ca sa stie copiii nostri la ce sursa sa se uite pentru iertarea pacatelor lor."( 2 Nefi 25:26, p. 118, 1823)
Crestinismul, la fel ca toate marile religii(iudaismul, islamismul, hinduismul si budhismul), se defineste ca mare religie prin ponderea influentei istorice, originalitatea si profunzimea mesajului sau, precum si numarul mare al adeptilor sai. Marile religii au modelat si continua sa modeleze cultura universala a omenirii. Crestinismul a devenit in timp cea mai globala si universala dintre toate marile religii care au aparut in Orientul apropiat si indepartat, iar influenta sa a crescut devenind tot mai mare.
Crestinismul este religia intruparii lui Dumnezeu in om si religia Trinitara:"Apoi Dumnezeu a zis:"Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra "(Geneza 1:26, p. 2, 2002).
Crestinismul, ca expresie interculturala, poate fi urmarit de la aparitia, dezvoltarea, afirmarea si globalizarea sa pana in prezent.
Crestinismul s-a nascut in secolul I, in Imperiul Roman,conform marturiei unor istorici latini precum Tacitus(55-120 d. Hr), Suetoniu(70-128 d. Hr) si un scriitor, guvernator al Britaniei, Pliniu cel Tanar(61-114 d. Hr). Un istoric evreu, credincios Romei, Flavius Josephus( 37-100 d. Hr) a descris aparitia si extinderea sa. In mediu in care a aparut Imperiul Roman exista un sentiment al unitatii omenirii sub o lege universala. Acest mediu a fost favorabil pentru primirea unei Evanghelii care proclama unitatea omenirii careia i se oferea salvarea din pacatul originar si apartenenta la Biserica Crestina, cea a trupului lui Hristos.
Contributiile religioase la implinirea vremii le include atat pe cele ale grecilor si romanilor si pe cele ale iudeilor."Crestinismul s-a dezvoltat in mediul politic al Romei si a trebuit sa faca fata mediului intelectual creat de gandirea greaca, dar legatura cu iudaismul a fost mult mai intima. Iudaismul poate fi considerat ca tulpina pe care sa infloreasca trandafirul crestinismului."(Cairns E., Crestinismul de-a lungul secolelor, p. 35, 1997)
Poporul evreu a oferit crestinismului Vechiul Testament, datorita caruia multi prozeliti evrei au putut trece de la iudaism la crestinism. Cartile Vechiului Testament si cele ale Noului Testament date sub inspiratia Duhului Sfant aveau sa fie literatura Bisericii, intruchipate in Biblie, cartea sfanta a crestinismului. Sinagoga a fost institutia care a fost de mare folos pentru aparitia si dezvoltarea crestinismului primar, ea facand parte integranta a vietii evreiesti.
Intemeierea Bisericii si lucrarea apostolilor
Crestinismul ne este cunoscut de l originea sa si pana in zilele noastre in primul rand datorita discipolilor lui Isus Hristos, crestinii "nume dat celor care cred in Isus Hristos."(Bible Dictionary p. 635, 2007). Mai multe scrieri elaborate pe vremea primelor generatii de crestini constituie o referire obligatorie:
-  Cele patru evanghelii de la Matei, Marcu, Luca, Ioan sunt o marturie despre viata, vorbele si faptele, moartea si invierea lui Isus Hristos.
-  Faptele Apostolilor, opera lui Luca, relateaza despre inceputurile Bisericii, primele sale forme de organizare si expansiunea sa misionara, predicile si activitatea celor doi mari apostoli Petru si Pavel.
-  Epistolele, scrisori adresate unor Biserici locale, unui discipol sau tuturor Bisericilor de catre Pavel( cele mai numeroase), Iacob, Petru, Ioan si Iuda; apostolii isi expun in ele credinta , dau indicatii comunitatilor si sfaturi pentru viata crestina.
-  Epistola catre Evrei, al carui autor nu este cunoscut este o sinteza care scoate in evidenta Noul Testament, pecetluit de Isus Hristos, comparandu-l cu Vechiul Legamant:"Un nou legamant, a marturisit ca cel dintai este vechi; iar ce este vechi, ce a imbatranit, este aproape de pieire."(Evrei 8:13, p. 1180,2002)
Apocalipsa, atribuita lui Ioan, foloseste deseori un limbaj simbolic pentru a dezvalui sensul si sfarsitul istoriei izbavirii, conform planului lui Dumnezeu.