Căsătoriile mixte în lumina învățăturii și practicii ortodoxe

Cuprins referat

Cap. I. INTROUCERE 4
Cap. II. CASATORIA, LEGATURA FIREASCA DINTRE UN BARBAT SI O FEMEIE IN SCOPUL PROCREARII, ACT AL IMPLINIRII VIETII OMENESTI, INCHEIAT PRIN CONSENS 5
Cap. III. CASATORIA SAU UNIREA FIREASCA DINTRE UN BARBAT SI O FEMEIE PE BAZA DE CONSENS INTRE CRESTINI SE DESAVARSESTE PRIN ADMINISTRAREA SFINTEI TAINE A CUNUNIEI CU RESPECTAREA NORMELOR CANONICE 7
Cap. IV. CONDITII LA CASATORIE IMPUSE DE BISERICA 8 
Cap. V. CASATORIILE MIXTE, ADICA CASATORIILE DINTRE CRESTINI SI NECRESTINI, SAU INTRE CRESTINI DE DIFERITE CONFESIUNI, IN PERSPECTIVA ISTORICA IN LUMINA INVATATURII BISERICII 8
Cap. VI. CASATORIILE MIXTE IN BISERICA APUSEANA 10 
Cap. VII. CASATORIA DUPA CODUL FAMILIEI 13 
Cap. VIII. TEMA. IMPEDIMENTE LA CASATORIE 13
Cap. IX. CONSIDERATII FINALE 14
BIBLIOGRAFIE 15

Extras din referat

I. INTRODUCERE
Problema casatoriilor mixte, adica a casatoriilor dintre persoane apartinand unor religii sau confesiuni crestine diferite, a constituit si constituie si azi una din cele mai dificile probleme in relatiile interreligioase si interconfesionale crestine. 
Problema a fost si este abordata de pe pozitii diferite in lumina invataturii doctrinare a uneia sau alteia dintre religii sau confesiuni religioase, urmarindu-se scopuri dintre cele mai diverse, dintre care nu au lipsit si nu lipsesc interese prozelitiste.
In elucidarea problemei de pe pozitia invataturii dogmatice si canonice, ca si a practicii bisericii ortodoxe, se impune a lamuri anumite aspecte ale problemei, si anume:
II. Casatoria, legatura fireasca dintre un barbat si o femeie in scopul procrearii, act al implinirii vietii omenesti, incheiat prin consens
Baza naturala a casatoriei este determinata de legi statornicite de creator in natura omului pe care "barbat si femeie l-a facut" (Gen. I, 27), si stabilita in legi elaborate de autoritatea de stat, in cadrul societatii umane organizate sub forma de stat. Privita astfel casatoria consta in actul prin care se constata intelegerea fireasca, care se stabileste prin consensul persoanelor care incheie casatoria, adica declaratia publica in fata autoritatii legal constituite. Dreptul roman si mozaic prevad norme precise cu privire la consensul de casatorie pe care crestinii le-au cunoscut si respectat.
Actul casatoriei prin consens a fost sfintit de Biserica prin administrarea Sfintei Taine a Cununiei celor legal casatoriti.
De retinut este faptul ca fara de acest consens administrarea Sfintei Taine a Cununiei nu se poate face, sau poate chiar daca ar avea loc, ea nu produce efectul haric specific al acestei lucrari dumnezeiesti prin care se impartaseste harul necesar pentru intarirea tainica a unirii dintre cei casatoriti.
Din pricina importantei pe are o are la incheierea casatoriei consensul celor doua persoane, in dreptul roman s-a si folosit formula: "Consensus facit nuptias" adica face casatoria sau mai precis "casatoriile" in traduere exacta, aceasta pentru ca in limba latina cuvantul casatorie nu are forma singulara, ci numai forma plurala, intrucat casatoria constituie in realitate un act pe care nu-l poate savarsi nicidecum o persoana singura, ci numai doua persoane, deci un act care se poate savarsi numai la plural, nu si la singular.
In raport cu importanta are s-a dat consensului la incheierea casatoriei si cu rostul casatoriei, ea a fost definita in modul cel mai complet de catre jurisconsultii romani, in felul urmator: "Nuptiae sunt conjunctio maris et feminae consortium omnis vitae, divini ac humani comunicatio" adica "Casatoria este legatura barbatului si a femeii prin insotire pentru intreaga viata si pentru a se impartasi reciproc de drepturile dumnezeiesti si omenesti".
Din aceasta definitie, care apartine jurisconsultului roman Herenius Modestinus di veacul al III-lea roman d. Hr. si pe care Biserica si-a insusit-o la vremea sa in intregime, se vede ca actul casatoriei se intemeiaza pe o legatura fireasca, stabilita prin intelegere intre un barbat si o femeie, in scopul insotirii lor pentru intreaga viata si pentru a se face partasi unul pe altul de acele drepturi care au fost stabilite deopotriva prin vointa omeneasca si prin vointa divina.
Definitia cuprinde deci atat elementul comun, natural al consensului, cat si elementul religios sau supranatural, care pecetluieste, intarind si sfintind acest consens, iar prin aceasta se asigura si prin vointa si lucrarea divina insotirea pe toata viata si impartasirea reciproca nu numai de drepturile omenesti, ci si de cele dumnezeiesti, adica de acelea pe care le asigura credinta religioasa si in cazul casatoriei intre crestini, impartasirea de harul pe care il mijloceste Sfanta Taina a Cununiei.
Dar nu numai dreptul roman, ci toate legislatiile sau sistemele de drept vechi si noi au acordat si acorda o atentie deosebita casatoriei, privind-o ca un act ce are o deosebita insemnatate si anume una naturala si alta religioasa sau supranaturala, ca mijloc prin care se asigura atat dupa legile naturale, cat si dupa cele divine, perpetuarea vietii neamului omenesc.
De fapt casatoria nu reprezinta insaa numai un asemenea act sau un asemenea mijloc, si ea constituie totodata si un act de implinire a vietii omenesti, care nu este deplina, nici numai sub aspectul sau feminin, nici numai sub aspectul sau masculin, caci prin intreaga alcatuire naturala si prin intregul rost natural, atat partea barbateasca cat si partea femeiasca nu sunt decat ceea ce le spune insusi numele, adica numai cate o parte din om, fiecare constituie ceea ce se si numeste popular cate o parte sau cate o jumatate, asa incat prin legatura care se stabileste intre cele doua parti, prin casatorie, se realizeaza adevarata implinire a vietii omenesti, implinire ce constituie la randul ei singurul mijloc posibil de a transmite sau de a propaga viata umana (Gen. II, 20, 23; IV, 13).

Fisiere in arhiva (1):

 Casatoriile Mixte in Lumina Invataturii si Practicii Ortodoxe.doc