1.Introducere in religiile crestine protestante Protestantismul, care constituie una din cele trei mari ramuri ale crestinismului, si-a facut aparitia in sec. Al XVI-lea in Europa si treptat s-a extins, fiind cunoscut si practicat, in prezent, pe toate continentele. Istoria spune ca Martin Luther - calugar augustin, profesor pentru Sfintele Scripturi la Wittenberg - a criticat virulent in 95 de teze practica vanzarii ,,indulgentelor" comercializate in beneficiul reconstructiei Bisericii ,,Sf. Petru" din Roma. Acestea erau socotite ca sunt in stare sa vindece anumite pacate savarsite de oameni. Pozitia lui Luther a declansat o efeverscenta religioasa si politica, care ajunge la apogeu in Germania. Principii germani, interesati sa inlature autoritatea Bisericii Catolice asupra tinuturilor lor, l-au aparat pe Luther si au raspandit noile idei. In 1526, Dieta de Speyer a dat o independenta absoluta principilor, care puteau sa decida religia supusilor de pe teritoriul lor. Acest ,,protest" al principilor germani impotriva incercarii de reinstaurarea catolicismului a dat numele intregii miscari si tuturor Bisericilor protestante. Incercarea, ulterioara, a imparatului Carol Quintul de a-i impaca pe catolici cu protestantii prin Dieta de Augsburg a esuat. Totusi, cu aceasta ocazie adeptii lui Luther si-au precizat ideile cuprinse in lucrarea intitulata Confesiunea de la Augsburg, care reprezinta prima scriere ce expune credinta luterana. Aceasta impreuna cu alte lucrari fundamentale, formeaza Cartea Concordiei - lucrare fundamentala a religiilor protestante, unde sunt prezentate principiile si practicile noi. Bisericile protestante au considerat ca Reforma are un caracter umanist si ea nu este indreptata impotriva credintei si religiei. Ea era un protest fata de unele abuzuri savarsite mai ales in viata laica de catre ierarhii Bisericii Catolice. Inca de la aparitia protestantismului existau mai multi reformatori care se confruntau cu mai multe convingeri. Existenta unor conflicte a demonstrat in timp ca, daca Luther este primul care a indraznit sa faca ruptura si deci el este ,,parintele fondator", ulterior el a devenit un reformator printre altii si nu seful tuturor protestantiilor. Au aparut in acest mod patru Biserici protestante: reformata sau calvina, sinodo-presbiteriana, unitariana si luterana. Protestantismul, care inca de la inceput a autorizat casatoria pastorilor, poate fi conceput ca o mare familie. Reforma care a declansat protestantismul a proclama trei mari cuvinte de ordine: numai Dumnezeu, numai Scriptura, numai Harul. Afirmatia ,,numai Dumnezeu" se vrea sa insemne ca Dumnezeu se face cunoscut numai prin Sfanta Scriptura si nu da mandat nici unei institutii pentru impartirea Harului Sau. Absenta unui mijlocitor posibil intre Dumnezeu si fiinta umana a desacralizat preotia, pastorul protestant avand o specializare care nu constituie un monopol. In marea majoritate a Bisericilor protestante, femeile pot fi pastori, si pastorii se pot casatori.Rolul pastorului in cult nu este acelasi ca al preotului la slujba, intrucat slujba la protestanti nu cuprinde momentul Sfintei Jertfe si, ca atare, nu este nevoie de o calitate speciala a preotului care sa-l faca participant la actul divin, intr-un mod diferit fata de ceilalti credinciosi. Absenta unui preot mijlocitor marcheaza, de asemenea, si conducerea eclaziastica ce se exercita intr-un mod mai degraba colegial decat ierarhic.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
