Uniunea Europeana este o organizatie care include 27 de state de pe continentul european: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia si Ungaria,Romania si Bulgaria formand un spatiu cu peste 450 de milioane de locuitori.
Crearea Uniunii Europene
In urma celui de-al doilea razboi mondial, Europa suferise mari pierderi umane si materiale. Se confrunta cu o criza politica, morala si intelectuala, isi pierduse prestigiul in lume, mai ales in raport cu S.U.A., care se afla intr-o perioada de prosperitate economica. .
La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Europa ajunsese divizata, in ciuda atator elemente comune la care europenii tineau; divergentele intre statele europene au contrubuit la alunecarea Europei in Razboiul rece iar ca urmare a razboiului, mari puteri europene au ajuns pe loc secundar. Astfel se explica faptul ca, pe de o parte, tendintele spre unitatea europeana sunt impulsionate, in primul rand, din interiorul acestor state. Pe de alta parte, aceste impulsuri vin din profilierea comunismului dinspre Rasarit si din amenintarea americana.
Creata in scopul de a garanta o pace durabila, constructia europeana s-a concretizat dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.
Pana in anul 1950 s-a realizat refacerea economica postbelica. Planul Marshall, dublat de o puternica vointa de reconstructie, optiunea pentru economia de piata, intr-o anumita masura rolul statului in economie, dar si imputernicirile unei noi integrari europene au facut ca in anii 1950-1960 sa creasca ritmurile de dezvoltare. S-au realizat progrese in automatica, cibernetica, in cercetarea stiintifica si alte ramuri moderne, in timp ce vechile industii erau in recul, iar populatia satelor cunostea un adevarat exod spre marile aglomerari urbane, devenite orase in miscare.
In 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO ("Declaratia Schuman") iar pe 1 aprilie 1951, este semnat "Tratatul de la Paris " pentru constituirea CECO, de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda, prin care se urmarea punerea in comun a resurselor de carbune si de otel ale Frantei si Germaniei in cadrul unei organizatii deschise catre celelalte tari europene. .
La apel au raspuns inca patru state, Tratatul de instituire a Comunitatii Economice a Carbunelui si a Otelului (CECO) fiind semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, de catre Franta, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg si Olanda. Tratatul CECO a intrat in vigoare la 23 iulie 1952 (nota: Tratatul CECO a expirat in 2002). La 25 martie 1957, cele sase state membre ale CECO semneaza, la Roma, Tratatele de instituire a Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom), denumite generic "Tratatele de la Roma". .
La cele trei Comunitati au aderat in anii urmatori noua state: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie in 1973, Grecia in 1981, Spania si Portugalia in 1986, Austria, Finlanda si Suedia in 1995. La 1 mai 2004, zece state au aderat la Uniunea Europeana: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Ungaria.
La sfarsitul anilor '80, schimbarile politice au facut ca si in Comunitatea Europeana sa cresca cooperarea si integrarea. Odata cu prabusirea comunismului in Europa de Est, statele ex-comuniste au cerut Comunitatii Europene sprijin politic si economic. CE a hotarat sa ajute multe din aceste tari dar sa nu le primeasca imediat ca membre. O exceptie a constituit-o Germania de Est care a fost integrataa automat o data cu reunificarea Germaniei.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
