Importanta sinteza informationala a contabilitatii, bilantul structureaza si sistematizeaza intr-o "constructie" unitara situatia economica a unei entitati, evaluata in bani, la un moment dat. Doctrinarii secolului XIX s-au ocupat in special de clarificarea fundamentelor stiintifice ale contabilitatii, creand astfel premisele pentru o cercetare ulterioara focalizata pe bilant. Aprofundarea dimensiunilor informationale ale bilantului si aparitia teoriilor bilantului constituie, fara indoiala, apanajul secolului al XX-lea, in care scoala germana a avut un rol esential.
Autori consacrati dezvolta si nuanteaza opinii diferite cu privire la:
- definirea conceptului de bilant;
- scopul si continutul economic al bilantului;
- modalitatea de evaluare a posturilor in bilant;
- modul de prezentare si ordonare a datelor;
- posibilitatile de crestere a calitatii informatiilor rezultate din bilant.
In ordinea cronologica a fundamentarii lor, inseram in continuare principalele teorii ale bilantului.
Teoria statica, elaborata de H. Nicklish ("Wirtschaftiche Betriebslehre", Stuttgart, 1915), considera ca bilantul are un singur scop, respectiv prezentarea mijloacelor si resurselor care formeaza patrimoniul la un moment dat. Pentru a asigura comparabilitatea in timp a bilanturilor, evaluarea elementelor patrimoniale, trebuie realizata la costul de procurare (de achizitie sau productie, dupa caz). In conceptia statica, rezultatul financiar se determina anterior intocmirii bilantului, prin contul de "Profit si pierdere", care este pozitionat in bilant fie in pasiv (profitul), fie in activ (pierderea). Structura averii si capitalului intreprinderii, exprimata prin cifrele bilantului permite aprecierea gradului de realizare a obiectivelor acesteia precum si estimarea riscurilor potentiale.
Teoria dinamica, abordata pentru prima data de E. Schmalenbach in 1916 (in articolul "Theorie der Erfolgsbilanz") si publicata in 1919 (Grundlagen dynamischer Bilanzlehre), atribuie bilantului rolul de a stabili rezultatul obtinut in urma activitatii desfasurate. Potrivit acestei teorii, activul si pasivul reprezinta valori tranzitorii, in miscare (procese partial terminate), care in perioada urmatoare se vor transforma in cheltuieli, plati, incasari si venituri. Bilantul reprezinta un instrument al calculului economic, care descrie procesele interne transformatoare si generatoare de rezultat financiar. El este corelat cu contul din "Profit si pierderi", ce cuprinde in debit cheltuielile si rezultatul sub forma de profit iar in credit veniturile si pierderea. Evaluarea elementelor bilantiere trebuie efectuata la preturi constante, pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor in timp, iar pe aceasta baza sa se aprecieze eficienta activitatii din perioada curenta.
Teoria intreprinderii, fundamentata de W. Osbahr in 1918 ("Die Bilanz
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
