Tehnici de Manipulare a Datelor Contabile

Doctrina contabilă a încercat să elaboreze o concepţie teoretică asupra practicilor de manipulare a comportamentelor prin informaţia contabilă, bazându-se pe diferite cercetări ale acestui fenomen, reunind aceste practice sub denumirea de gestiune a datelor contabile, care constă în conceperea unei operaţii sau alegerea unei norme sau a unei proceduri contabile de către manageri în scopul influenţării posibilităţii de transferuri de bgăţie între diferiţi stakeholders, prin influenţarea mărimii rezultatului pe acţiune, a datoriilor sau a altor indicatori.

Conform lui Bonnet tehnicile de contabilitate creativă se clasifică în trei categorii:

1. unele care influenţează contul de profit şi pierdere, şi deci rezultatul întreprinderii;

2. altele care au incidenţă asupra bilanţului contabil;

3. tehnici care manipulează informaţiile prezentate în anexă.

1. Tehnici care au incidenţă asupra bilanţului contabil

În continuare vom incerca să prezentăm o parte din tehnicile care au incidenţă asupra bilanţului.

Printre tehnicile care au incidenţa asupra bilanţului regăsim:

- practicile referitoare la imobilizările corporale şi necorporale;

- practicile referitoare la stocuri şi lucrări în curs.

1.1 Practici referitoare la imobilizările corporale şi necorporale

Imobilizările corporale şi necorporale oferă foarte multe posibilităţi pentru practicarea contabilităţii creative. Aceste posibilităţi sunt legate în special de:

- capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare;

- reevaluarea;

- politica de amortizare şi provizioane;

Vom prezenta în continuare posibilităţile de contabilitate creativă legate de capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare.

Posibilităţile de contabilitate creativă în sfera activităţilor de dezvoltare sunt legate, în esenţă, de decizia de a capitaliza sau nu cheltuielile, de valoarea cheltuielilor capitalizate şi de amortizarea acestora.

Principiul independenţei exerciţiului şi al conectării cheltuielilor la venituri (care presupune determinarea treptată a rezultatului unui exerciţiu, corespunzător principalelor tipuri de operaţii desfăşurate într-o întreprindere – exploatare, financiară, excepţională – prin deducerea din totalul veniturilor a totalului cheltuielilor de aceeşi natură) impun delimitarea imobilizărilor necorporale de cheltuielile curente ale exerciţiului, prin capitalizarea cheltuielilor de constituire şi a celor de dezvoltare. Aceste cheltuieli au loc pentru activităţi care nu au generat venituri în cursul exerciţiului în care ele se efectuează, ci efectul acestor acţiuni se degajă sub forma beneficiilor viitoare în exerciţiile următoare. Ca urmare, neexistând posibilitatea ca în exerciţiul în care cheltuielile se fac să fie conectate la venituri, ele sunt tratate ca imobilizări necorporale.