Taxa pe Valoarea Adăugată

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE DESPRE TVA

În cadrul programului de reforma initiat de Guvern privind trecerea la economia de piata, o importanta deosebita o are reforma fiscala care prin pârghiile specifice contribuie la stimularea întregului proces de restructurare economico-sociala.

În cadrul reformei fiscale care prevedea modificarea radicala a sistemului de impozitare, un rol deosebit revine taxei pe valoarea adaugata care a înlocuit începând cu data de 1 ianuarie 1993, impozitul pe circulatia marfurilor, fapt ce a materializat efortul de perfectionare a sistemului fiscal.

Reglementarile legale care au introdus taxa pe valoare adaugata în România sunt:

- Ordonanta Guvernului nr. 3 din 27.07.1992, cu Normele de aplicare ale acesteia, aprobate prin Hotarârea Guvernului nr. 406/27.07.1992.

În primul rând, trebuie sa definim conceptul de “valoare adaugata”. În lucrarea “Nouveau lexique d’economie”, editata la Paris în anul 1978, Jaques si Philippe Vuitton definesc valoarea adaugata ca fiind “diferenta între valoarea unui bun obtinuta în urma vânzarii si valoarea tuturor bunurilor si serviciilor care au fost achizitionate pentru a realiza acest bun”.

Valoarea adaugata a tuturor agentilor economici la nivel macro-economic reprezinta produsul intern brut (PIB). Într-o formulare apropiata, valoarea adaugata este definita prin Ordonanta Guvernului ca fiind echivalenta cu “diferenta dintre vânzarile si cumpararile aceluiasi stadiu circuitului economic”.

Taxa pe valoare adaugata este deci, o taxa generala de consum care cuprinde toate fazele circuitului economic, respectiv productia, serviciile si distributia pâna la vânzarile catre consumatorii finali, inclusiv. Din punct de vedere al bugetului de stat este un impozit indirect care se stabileste asupra operatiilor privind transferul proprietatii bunurilor si asupra prestarilor de servicii. Este o taxa unica ce se percepe însa în mod fractionat corespunzator valorii adaugata la fiecare stadiu al circuitului economic.

Taxa pe valoare adaugata consta dintr-o cota procentuala la aceasta valoare adaugata care se stabileste asupra operatiunilor privind transferul proprietatii bunurilor precum si asupra celor privind prestarile de servicii. Cota procentuala ce se aplica asupra valorii adaugate pentru a determina obligatia de plata poate diferi de la o tara la alta si pe ramuri ale economiei tarii respective.

În România, taxa stabilita pentru început a fost de 18% din valoarea adaugata, 0 pentru bunurile si serviciile exportate sau 9%.

Prin Ordonanta Guvernului nr. 2/1998, taxa pe valoarea adaugata s-a stabilit cu 01.11.1998 la 22% si 11%. Ulterior, prin Decizia nr. 8/28.07.2003 a Comisiei Centrale din Ministerul Finantelor Publice, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 575 din 11.08. 2003, au fost aprobate solutiile referitoare le aplicarea unitara a prvederilor unor articole din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata, cu modificarile si completarile ulterioare, si din legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata, cu modificarile ulterioare s-au stabilit si se aplica în prezent la noi în tara urmatoarele cote de taxa pe valoare adaugata: cota standard de 19% si cota redusa de 9%, evident ramânând si operatiunile scutite de aceasta taxa.

CAPITOLUL II

OPERATII SUPUSE TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA

OBLIGATIILE PLATITORILOR DE TVA

Într-un cadru mai general, operatiile supuse taxei pe valoarea adaugata se împart în doua mari categorii:

a) operatii care au ca efect transferul proprietatii bunurilor, indiferent de forma juridica prin care se realizeaza acest transfer de proprietate: vânzare, schimb de bunuri, aport de capital social al unei societati comerciale si în unele cazuri chiar predarea cu titlu gratuit;

b) operatii constând în prestarea de servicii.