Taxa pe valoarea adăugată

Principii generale

Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) este un impozit indirect bazat pe criteriul deductibilităţii.

Din punct de vedere economic valoarea adăugată este un indicator care permite măsurarea valorii nou create de întreprindere în urma activităţii sale.

Din punct de vedere contabil valoarea adăugată este definită ca diferenţă între producţia exerciţiului cu marja comercială şi consumurile provenite de la terţi.

Marja comercială se calculează ca diferenţă între vânzările de mărfuri şi costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

Producţia exerciţiului este dată de suma între producţia vândută, producţia stocată şi producţia imobilizată.

Consumurile provenite de la terţi reprezintă ansamblul cheltuielilor cu materii prime şi materiale consumabile, cu serviciile efectiv prestate de terţi, inclusiv personalul angajat din afara întreprinderii.

Valoarea adăugată permite remunerarea factorilor: forţa de muncă (salarii), stat (prin impozite, taxe vărsate la stat, creditări (prin dobânzi vărsate) şi proprietarii întreprinderilor private (prin beneficii).

Pornind de la această definiţie, calculăm valoarea adăugată pentru a determina baza de impozitare a TVA.

Pentru exemplificare considerăm următorul caz ipotetic:

Întreprinderea “x” este specializată în producţia de confecţii pentru cămăşi. în cursul lunii februarie 2000 în evidenţa contabilă au fost înregistrate următoarele operaţii:

Venituri din producţia vândută 15000 lei

Cheltuieli cu materii prime 6350 lei

Cheltuieli cu energia electrică 1120 lei

Cheltuieli cu telefonul 1030 lei

Cheltuieli cu salariile 21700 lei

Cheltuieli cu impozitul pe clădiri 2.300 lei

Notă: Cheltuielile şi veniturile nu conţin taxa pe valoarea adăugată

Valoarea adăugată în luna februarie 2000 va fi de:

Venituri din producţia vândută 15000lei

Cheltuieli cu materii prime 6350 lei

Cheltuieli cu energia electrică 1120 lei

Cheltuieli privind serviciile de la terţi 1030 lei

Total 8500 lei 15000 lei

Valoarea adăugată colectată = 15000 – 8500 = 6500 lei

Taxa pe valoarea adăugată de plată = 500  19% = 1235 lei

Cheltuieli cu materii Venituri din vânzarea

prime şi servicii = 8500 lei producţiei ( fără TVA ) = 15000 lei

primite de la terţi

Valoarea adăugată = 6500 lei

Acest calcul s-a efectuat din punct de vedere teoretic.

In practică, determinarea TVA nu este realizată după fiecare operaţie, ci separat asupra cumpărărilor şi respectiv asupra vânzărilor.

In România, TVA de plată se determină lunar prin diferenţă între TVA colectată asupra vânzărilor şi TVA deductibilă înregistrată pe facturile furnizorului de bunuri şi servicii, inclusiv asupra intrărilor de imobilizări.

TVA de plată = TVA colectată - TVA deductibilă

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/15.03.2000, privind TVA, precizează cum pot fi operate deducerile.

Reluând exemplul precedent, determinăm TVA datorată de întreprindere la bugetul de stat

Cheltuieli privind = 8500 lei Venituri din producţia vândută = 15000 lei

materiile prime – fără TVA

şi servicii prestate

Valoarea adăugată = 6500 lei

TVA deductibilă = 8500  19% = 1615 lei,

TVA colectată = 15000 x 19% = 2850 lei

Întreprinderea va trebui deci să colecteze prin facturare, TVA pe vânzările realizate cu clienţii săi. Ea va recupera TVA cu ocazia facturii primite de la furnizori pentru cumpărările efectuate în luna februarie 2004.

Întreprinderea varsă la buget diferenţa:

TVA de plată = 2850 – 1615= 1235 lei

Se constată că s-a obţinut o taxă identică cu cea calculată direct pe valoarea adăugată.

Din punct de vedere contabil, înregistrările în contabilitatea întreprinderii sunt

Data Documentul Explicaţia Cont

TVA de plată Cont curent la bancă

Acest procedeu de calcul prezintă, interes deoarece permite, într-o formă globală, lichidarea TVA datorată în cursul unei luni, având în vedere, pe de o parte ansamblul vânzărilor înregistrate în contabilitate în registrul “Jurnal pentru Vânzări” şi pe de altă parte ansamblul cumpărărilor pe baza datelor din “Jurnal pentr Cumpărări“. Se simplifică astfel considerabil modul de calcul şi evidenţă a obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat

Întreprinderea este obligată la plată TVA pentru cumpărările efectuate şi dreptul de a solicita prin facturarea clienţilor săi TVA conform legislaţiei. Astfel ea devine ca un colector de impozit pentru stat.

Din punct de vedere contabil, TVA este neutră pentru întreprindere. Neutralitatea este efectivă în ceea ce priveşte contul de rezultate, iar dispoziţiile Planului Contabil General obligă întreprinderea să înregistreze cumpărările şi vânzările la valoarea lor netă, fără să înglobeze TVA. în acelaşi timp, TVA poate avea un cost pentru întreprindere şi anume :

- un cost legat de majorarea anumitor cheltuieli în care se include şi TVA , atunci când aceasta nu este deductibilă.